TEORIA CONTINUITATII ORDINULUI TEMPLIER

TEORIA CONTINUITATII ORDINULUI TEMPLIER
Fragment din cartea “Saint Bernard de Clairvaux şi ordinele cavalereşti”, ed. 2015
De Michael Riche Villmont
Carta Transmissionis
…………………………………………………….
“După desfiinţarea Ordinului cavalerilor templieri, în 1312, spiritul acestora, o parte din învăţăturile lor, regulile lor religioase şi cavalereşti, au fost continuate de ordinele succesoare din Peninsula iberică, ordine care au preluat şi parte din patrimonial templier. Se pare că în Franţa, ordinul templier a continuat, o perioadă de timp, să existe în secret, în diverse forme de organizare clandestine, prin mici detaşamente ce urmăreau scopuri spirituale. Nu am găsit documente credibile care să certifice acest lucru, dar templarismul nu a putut dispare subit, tocmai în ţara de unde veneau fondatorii lui.
Speculaţii despre continuitatea ordinului în Franţa au apărut ceva mai târziu. În anul 1804, doctorul Bernard Fabre Palaprat a înfiinţat Ordinul Templului şi a susţinut că organizaţia lui este continuatoarea Ordinului Cavalerilor Templieri. El a spus că a primit un înscris, de la un anume Ledru, înscris ce cuprindea o listă cu 22 mari maeştri templieri, urmaşi ai Marelui Maestru de Molay .
Povestea începea în anul 1314, când Jacques de Molay, aflat în închisoare, i-ar fi transmis verbal, lui Jean Marc Larmenius, prior de Cipru, porunca de a se alege un alt mare maestru. Alegerea urma să fie făcută după moartea lui De Molay şi astfel ordinul să-şi continue existenţa. Zece ani mai târziu, acest testament a fost redactat în latină, primind denumirea de Carta Larmenius, sau Carta Transmissionis . ”
Vezi şi situl www.tradizionetemplare.blogspot.com

Vezi şi www.it-it.facebook.com
“Lista marilor maeştri succesori era scrisă codificat, în limba latină. Ea  începea cu numele lui Thomas Theobaldus Alexandrinus (1324) şi se termina cu numele lui Bernard Fabre Palaprat (1804), ultimul mare maestru.
Unii istorici consideră acel înscris ca fiind un fals, dar o parte din organizaţiile neo-templiere îl folosesc pentru a-şi susţine, formal, continuitatea vechiului Ordin templier.
Existenţa acestui document este, după părerea noastră, mai puţin important. Credem că, istoric, mai important este faptul că spiritul credinţei cisterciene şi al vechiului templarism au continuat să existe şi au transces secolelor; este un domeniu demn de cercetarea istorică şi că multe din valorile morale ale acestui spirit sunt încă de actualitate.
În anul 1945, Antonio Campello Pinto de Sousa Fontes a fondat Ordo Supremus Militaris Templi Hierosolymitani, ca succesor al Ordinului Templului, înfiinţat în 1804, de Bernard Fabre Palaprat. Ordinul există şi astăzi, cu un frumos prestigiu, ca organizaţie non profit”.
…………………………………………………………