Fragment din lucrarea ”Cavaleri și ordine cavalerești”, ed.2023.
Doctrina filozofică specifică ordinelor cavalerești medievale a fost creștinismul, completat cu filosofia feudală a războiului și științele militare ale vremii. Și pentru ordinele cavalerești filosofia era modalitatea de înțelegere a lucrurilor, a lumii și societății, a realității imediate dar, mai ales de a înțelege natura umană, binele și răul, viața și moartea, lumina și întunericul.
– Preocuparea filosofică a membrilor ordinelor cavalerești medievale este explicabilă, având în vedere că în conducerea lor au fost, încă de la început, nobili bine educați, cu o cultură generală mult peste medie, buni cunoscători ai celor șapte arte liberale, ai istoriei, geografiei militare. Mentorii religioși ai ordinelor cavalerești, Bernard de Clairvaux și Frère Gérard au fost mari personalități ale Bisericii. Bernard de Clairvaux a revoluționat gândirea monahală, dogmele religioase prin Ordinul său Cistercian, iar Frère Gérard a înființat congregația ospitalieră încă din 1047, în cadrul ordinului benedictin din Ierusalim. Ordinul ospitalier/ Ordo Hospitalis Sancti Johannis Hierosolymitani (ordinul cavalerilor de Malta, de mai târziu), a avut ca preocupare înțelegerea esenței umane în complexitatea celor două componente esențiale, spiritul și materialul și și-a stabilit ca misiune de bază îngrijirea creștinilor/pelerinilor, preocupându-se de sănătatea lor psihică (prin credință) și fizică (prin mijloace medicale orientale) în așezăminte speciale, denumite l’hospitales. Regulile de bază ale ordinului înființat în 1099 au fost inspirate de învățămintele lăsate de Sfântul Augustin și Sfântul Benedict despre virtuțile creștine.
– Întâlnirea, în evul mediu, a cavalerilor creștini și a tuturor creștinilor europeni cu științele și filosofia orientală medievală, bazată pe dezvoltatele științe antice, a fost o adevărată revoluție culturală. Științele și cultura arabă din orient, continuatoarele școlilor filosofice, ale științelor și culturii, ale gândirii anticilor greci și romani, dar și din asia, mai avansate decât cele ale Europei occidentale, a însemnat o reconsiderare a viziunii Bisericii asupra științelor și culturii, concomitent cu o amplă dezvoltare culturală europeană. Dacă ne gândim doar la preluarea elementelor gnostice, la preluarea numerologiei arabe, a sistemului organizatoric universitar, a celor șapte arte/științe liberale, etc., realizăm marele impact cultural asupra societății creștine.
– Școala de gândire/religia gnostică a adus elemente de noutate pentru cavalerii creștini în privința înțelegerii naturii umane și a societății. Gnosticismul[1] oriental este o structură, un ansamblu de credințe religioase, potrivit căruia lumea materială, răul, ar fi fost creată de un Dumnezeu imperfect, deasupra căruia se află Dumnezeul perfect, spiritul suprem, greu de cunoscut. Omul ar fi un spirit bun închis într-un corp material rău, imperfect și de aici ar apare conflictul dintre corp și spirit, dintre bine și rău. Ieșirea din această dilemă spirit-corp material, bine-rău constă în cunoaștere. Eliberarea se produce prin cunoașterea ezoterică, ritualică, spirituală a Dumnezeului bun.
Credit Wikipedia, D. Public
– Cele șapte arte/științe liberale antice[2] („gramatica, dialectica, retorica, geometria, aritmetica, astronomia și muzica”) aveau rolul în epocă, de eliberare a spiritului prin însușirea și practicarea lor. Fiecare din aceste șapte științe, care prin exersare devin adevărate arte, ajută spiritul să depășeasă obstacolele pe ca lumea materială le ridică împotriva gnososului.Cele șapte arte au câte un corespondent în cele șapte virtuți creștine care-i facilitează spiritului uman apropierea de Dumnezeul bun, greu dar posibil cognoscibil. Așadar, ezoterismul înseamnă cunoașterea interioară, spirituală, spre deosebire de exoterism, care semnifică o cunoaștere exterioară, a lumii înconjurătoare, materială. Gnosticii au creat o serie de ritualuri și ceremonii de inițiere, de confirmare și înaintare în grade superioare de dezvoltare spirituală, ceremonii dedicate evenimentelor astrale, sărbătorilor religioase, pe timpul unor catastrofe naturale, etc. Aceste ritualuri și ceremonii au fost preluate, cel puțin în parte, de ordine cavalerești și societăți ezoterice.
Pentru gnostici, moartea era o eliberare a spiritului, bun, din corpul material rău, spirit care se ridica în sfera divină. Această credință, confirmată de cea creștină potrivit căreia spiritul bunului luptător creștin era primit în Împărăția Domnului, i-a făcu pe cavaleri atât de temerari, încât mergeau bucuroși în luptă, fără teamă pentru viața lor.
Gnosticimul îl întâlnim și în Europa, în secolele 12-14, în Italia de nord și regiunea Langerdoc din Occitania/Franța, sub denumirea de catharism, ajuns aici prin Imperiul Bizantin.
Potrivit credinței catare, Spiritul are acces spre cunoaștere în etape, pe măsură ce-și însușeșete cunoștințe tot mai ascunse, mai complexe. Trecerea de la o etapă la alta se face prin inițiere ezoterică, cel de-al șaptelea grad de cunoaștere fiind cel suprem și deschide drumul spiritului spre secretele Dumnezeului bun.
– Un impact la fel de mare asupra cavalerilor ordinelor creștine l-a avut întâlnirea acestora cu vasta și complexa cultură ebraică, cu istoria și credința iudaică.
De la Deutsche Fotothek, Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=6478165
În secolul 12, învățații evrei din sudul Franței, inspirați de catarism, pun bazele cabalei, iar prin apariția Cărții lui Zohar, Cabala devine cunoscută în cercurile inițiaților. Mult mai complexă, mai subtilă și înconjurată de secrete bine păzite, Cabala, deținătoarea unei înțelepciuni dincolo de spirit și de imaginația lui, arată calea spre trezirea spirituală, spre relevarea spiritului pentru cunoașterea misterelor divine. În Cabala, Dumnezeu este unul și bun, regăsit în spiritul fiecărui om, spirit care stă într-un corp păcătos, supus ispitelor. Această trezire spirituală se face prin lucrare spirituală, ezoterică, în diferite grupuri aspiraționale și în etape corespunzătoare gradurilor de elevare spirituală, grade parcurse și confirmate prin inițieri ezoterice. Plină de secrete și coduri cifrate, Cabala ar putea dezvălui celor înțelepți, cei din ultimul grad de elevare, viitorul, ceea ce duce la unirea cu Creatorul, cum îl numește Cabala pe Dumnezeu. Numele de Creator, sau Marele Creator va fi preluat, mai târziu, de majoritatea societăților ezoterice.
Doctrina ordinelor cavalereşti medievale, formată pe baza credinţei creştine, a contribuit, alături de doctrina militară şi îndeplinirea misiunilor acestor ordine religioase militare în Ţara Sfântă: apărarea credinţei creştine, a credincioşilor şi a teritoriilor, cu Ierusalimul ca centru religios, militar, economic şi spiritual-filozofic.
Copyright ©2019, autor Michael R.Villmont
[1] Wikipedia, Enciclopedia liberă, https://ro.wikipedia.org/wiki/Gnosticism
[2] Ibidem, https://ro.wikipedia.org/wiki/Arte_liberale
„Liberal Arts: Encyclopedia Britannica Concise”. Encyclopedia Britannica.
Lasă un răspuns