Romanul „Regăsirea lui Desirée”

Prinsă între două lumi: lumea primei copilării în familia biologică, perioadă cu amintiri disparate, dar pure, idealizate şi lumea celei de-a doua copilării, după înfiere, cu amintiri coerente, din viaţa reală, trăită de Deairée, tânăra este ţinută ca într-o capcană şi se naşte conflictul interior, copleşitor. Conflict tot mai accentuat după şocul avut în urma unui accident, când apar amintiri despre prima copilărie alături de o soră geamănă. Amintiri reale, vise repetitive după accident? Are o soră geamănă? Vrea din tot sufletul să o găsească. Marcată de aceste trăiri obositoare, Desirée încearcă imposibilul, să pătrundă în lumea modei pariziene, duplicitară, cu cele două feţe ale ei: lumina reflectoarelor şi intrigi întunecate.
Cele două planuri, cel personal şi cel profesional se întrpătrund şi se influenţează reciproc, fără ca Desirée să realizeze acest lucru. Va reuşi să treacă peste conflictele interioare, sau o vor bloca atunci când se aştepta mai puţin? Complicata lume a modei şi a showniz-ului o vor accepta?
Romanul „Regăsirea lui Desirée” descrie frământările, trăirile interioare ale adolescentei şi lupta tinerei pentru a-şi împli visul. Dar va fi loc şi pentru dragoste în această luptă?
Fragment din roman:
„… – Nu, evident. Cu voi, aici, aș fi cea mai fericită castelană. Și acasă, în Paris, este foarte bine, dar aici este un romantism medieval pe care nu-l găsești în altă parte.
Pe fața ei se citea fericirea pură, deplină. Dar la fel de fericiți erau și bunicii, bucuroși și orgolioși. Doar fețele părinților arătau o bucurie poate nu prea entuziasmată. Lucru ce nu i-a scăpat tinerei.
– V-am supărat, papá? Mamá, sunt fericită cu voi și cu bunicii, toți împreună. Dar aici mă simt castelană.
– Nu, draga mea, ne ne-ai supărat. Dar am vrea să-ți spunem ceva, ceva care ne frământă de un timp.
Cei doi, mama și tatăl, s-au privit unul pe altul încurajator, în timp ce bunicii așteptau încordați evenimentul.
– Draga mea, te iubim din tot sufletul, ești fiica noastră și bucuria noastră.
Doamna Sophie avea o voce profundă, sinceră și emoționată. Și a transmis tuturor emoția ei, emoție, neliniște, încordare. Chiar și cei doi cățeluși, așezati la picioarele doamnei Agathe, au simțit emoția și încordarea care pluteau în aer și i-au privit pe rând, încercând să înțeleagă ceea ce se întâmplă. Până și ei percepeau în atmosferă un pericol iminent. Pentru oameni, era pericolul distrugerii unei familii, a schimbării destinului unui copil. Observând și ei că toți oamenii o priveau pe Désirée, și-au îndreptat și cățelușii privirile către ea, așteptând. Lilá privea cu ochii ei aproape umani, inteligenți, iar Brisuca privea speriată, cu ochii ei, altădată veseli.
Doamna Sophie a continuat.
– Din anumite motive, ne-am dorit să înfiem un copil și să-l facem fericit. Acel copil ești tu. Noi nu suntem părinții tăi biologici, dar suntem părinții tăi adevărați. Nu ți-am spus acest lucru până acum, așteptând să ajungi la vârsta la care poți înțelege ce sunt părinți biologici și ce sunt părinții adevărați, care te consideră propriul lor copil, viață din viața lor.
Desirée i-a privit uluită, speriată, pe fiecare în parte, părinți și bunici. Universul ei armonios, fericit, era pe cale să se prăbușească, iar ea, viitorul ei, dispăreau în neant, la fel ca în acel vis, nenorocit. ”Să rămân singură pe lume? Nu știu cine sunt, ce mi se întâmplă. Ce se va întâmpla cu mine?”…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *