Templierii (scurta descriere la prezentarea video de la Tortosa, sept 2018, a Eseului ” Deviza templieră, scurtă istorie și semnificații”)
Hugues de Payens(1), împreună cu Godefroy de Saint-Omer,Payen de Monteverdi, Archambaud de St. Agnan, André de Montbard , au înfiinţat, în toamna anului 1118, mai precis , în 15 august 1118, la Biserica Sfântului Mormânt, un ordin cavaleresc denumit Pauperes Commilitones Christi Templique Solomonici,(Ostaşii săraci ai lui Hristos şi ai templului lui Solomon, sau Ordinul cavalerilor templieri). Numele ordinului provenea de la Templul lui Solomon din Ierusalim, unde cavalerii fondatori şi-au stabilit sediul. Ordinul a avut iniţial nouă membrii, nobili cavaleri, dintre care câţiva participaseră şi la cruciadă[1].
La 13 ianuarie 1129, la Troyes a avut loc Conciliul, cu participarea înalţilor prelaţi, dar şi a unor laici, printre care contele Hugue de Champagne şi cavalerul Hugues de Payens, secretarul Conciliului fiind călugărul Bernard de Clairvaux. Aici, Legatul Papal a recunoscut și confirmat înfiintarea Ordinului religios militar Pauperes Commilitones Christi Templique Solomonici, pe baza Statutului numit Carta Latina și a actului Liber ad milites Templi, de laude Novae militia, întocmite de călugărul Bernard de Clairvaux(2). Cartierul general recunoscut al ordinului era în Ierusalim, la Moschea Al Aqsa, locul unde fusese construit Templu al lui Solomon si devenită palat regal al regelui Baldouin II.
În 1139, papa Inocentiu al II-lea, prin bula papală , a acordat mari privilegii ordinului, ceea ce a dus la o largă raspândire a comanderiilor templiere în toate statele creștine din Orientul Apropiat și din Europa.
Scopul înființarii Ordinului cavalerilor templieri era acela de a lupta pentru apărarea creștinilor și a Locurilor sfinte din Orientul Apropiat, dar și a tuturor statelor creștine din Orient și din Europa .
Membrii ordinului cavalerilor templieri și-au îndeplinit cu vitejie toate misiunile timp de două secole, participând la cele nouă crucuade creștine și la toate batăliile semnificative împotriva cuceritorilor musulmani în Orientul Apropiat, în Peninsula Iberică, pe uscat și pe mare.
După anul 1300 A.D., când Locurile Sfinte au fost cucerite de armatele lui Saladin, Ordinul cavalerilor templieri și-a pierdut scopul pentru care a fost creat. Astfel, au fost mai multe tentative ale papalității de a integra cavalerii templieri în Ordinul ospitalier, acțiune refuzată de templieri. În aceste condiții, dispariția ordinului, devenit foarte bogat și periculos pentru totți regii creștini, era previzibilă.
Desființarea ordinului cavalerilor templieri
– Vineri, 13 octombrie 1307, regele Filip al IV-lea a ordonat arestarea templierilor aflati pe teritoriul regatului, cu false acuzații de erezie
– In 22 nov.1307, din ordinul papei Clement al V-lea, toate statele creștine trec la arestarea templierilor și judecarea acestora.
– 1310, regele Filip ordona arderea pe rug a 50 de templieri.
– 1312, prin bula papala ordinul cavalerilor templieri este desființat, proprietățile lor fiind preluate de ordinul ospitalier.
– 18 martie 1314, marele maestru Jaques de Molay, împreună cu alți trei demnitari templieri, sunt arși pe rug, în Paris.
Ordinul cavalerilor templieri a fost un ordin NOBILIAR, religios militar, inițiatic și, înainte de toate un ordin initiatic și o școală spirituală. Membrii ordinului au fost elitele epocii prin calitațile lor morale și spirituale , prin valorile spirituale promovate. Apărători ai valorilor morale și spirituale, doctrina și spiritualitatea lor, educația, atitudinea și calitățile personale au fundamentat un adevărat SPIRIT TEMPLIER, devenit model spiritual al urmașilor primilor templieri, în secolele care au urmat desființării ordinului.
Multe din pseudo-ordinele templiere (asociații private/ONG) din epoca modernă, prin statutele lor, se consideră continuatoarele spiritului templier original, tradițional. Acest lucru presupune studierea și cunoașterea aprofundată a istoriei templierilor, a simbolismului și ritualisticii cavalerești, a spiritul templier original în complexitatea lui, elitismul, noblețea și spiritualitatea vechilor nobili cavaleri, aplicându-le epocii moderne prin înaltă educație și spiritualitate. Fiindcă lumea cavalerismului de ieri și de astăzi, așa cum spunea Sir Chapbell, este o lume aparte, nobilă prin educație (descendență) și spirit. Este o lume exclusivistă din care puțini fac parte cu adevărat!
Copyright 2018, autor Michael Riche-Villmont. Varianta de bază în limba spaniolă.
(1) Vezi cartea ”Misteriosul templier Hugues de Payens”, ed.2015
(2) Vezi lucrarea istorica ”Saint Bernard de Clairvaux și ordinele cavalerești”, ed.2016
Lasă un răspuns