Credit Pixabay
Localitatea Efes, situată în vestul peninsulei Asia Mică, pe teritoriul Turciei de astăzi, în antichitate şi perioada medievală timpurie, era un important centru spiritual, cultural, religios ortodox. Şi în prezent sunt vizibile ruinele unor construcţii reprezentative pentru cultura din „perioada elenistică și romană (agora, forum, odeon, biblioteca lui Celsus, stadion etc), precum și din epoca bizantină (ruine de biserici)[1]”. Importanţa localităţii Efes din punct de vedere istoric este reliefată nu numai de nivelul înalt al spiritualităţii elene şi romane antice, de nivelul artei arhitecturale şi tehnicii de construcţii, ci şi ca centru ecumenic ortodox bizantin, dovedite de vestigii copleşitoare , rezultate ale cunoştinţelor incredibile din epocă.
În Efes au fost sfinţii Apostolii Pavel şi Ioan şi au locuit Sfânta Feciară Maria şi Evanghelistul Luca şi s-au ţinut trei Sinoade bisericeşti.
Întemeiat în secolul 11 î.Hr., a devenit repede un centru commercial, ceea ce a determinat şi dezvoltarea unei vieţi spiritual înaintate în epocă. După cucerirea Asiei Mici de către Roma antică, Efes a devenit capitala provinciei romane din Asia, câţiva ani fiind condusă de guvernatorul Celsus. Tatăl şi bunicul lui erau preoţi în Roma, dar proveneau din rândul comunităţii elene din Efes, fiind preocupat, ca orice tânăr dintr-o familie înstărită, de cunoaştere, de artă, de filosofie, de limbile latină şi greacă (veche). Şi-a început cariera de militar şi, după mai multe campanii, a devenit consul. Apoi, după victoriile romane în Asia Mică, a fost numit guvernator. În această demnitate, şi-a dezvoltat cunoştinţele de istorie şi arhitectură romană şi greacă. În acelaşi timp, având cartierul general în Efes, a admirat construcţiile monumentale: agora, forum, odeon, Templul zeiței Artemis din Efes[2].
Odeonul din Efes , sec.2 î.Hr. DP, https://ro.wikipedia.org/w/index.php?curid=276323
Templul lui Hadrian, 127 d.Hr credit Pixabay
Fiind un important centru spiritual, localităţii Efes îi lipsea un lucru esenţial, după părerea lui Celsus: o bibliotecă reprezentativă atât ca arhitectură, cât şi ca păstrătoare de cunoştinţe din toate domeniile prin depozitarea plăcuţelor, papirusurilor, tăbliţelor, etc. Dar nu a mai avut timp, bolnav fiind, a decedat.
Fiul lui, Aquila, consul şi el, a comandat în anul 110 d.Hr., construcţia unei biblioteci monumentale, care să fie şi monument funerar pentru tatăl său. Construcţia a durat aproape treizeci de ani şi, la finalizare, a devenit a treia construcţie monumentală ca bibliotecă din perioada antică. Stilul arhitectural era compozit, cu elemente stilistice elene şi romane şi asigura funcţionalitatea ca bibliotecă, aproape 180 mp şi ca monument funerar, Celsus fiind îngropat într-un sarcofag din marmură, construit sub bibliotecă.
Agora, DP Credit Pixabay
Construcţia[3] se ridica pe două nivele, cu coloane în stilul corintic şi pereţi interior cu nişe, în care erau păstrate aproape 12.000 de suluri din papirus, piele de animale şi hârtie rudimentară, cu texte scrise în diferite limbi, în principal elenă şi latină. Parterul era destinat atât păstrării sulurilor şi tabliţelor, cât şi lecturii, accesul fiind public. La parter, era o absindă, cu un podiul pe care era pusă statuia lui Celsus, iar lângă coloanele exterioare, patru statui ale celor patru virtuţi elene: înţelepciune, cunoaştere, inteligenţă, excelenţă.
Edificiul a fost distrus într-un incendiu în anul 262 d.Hr., ruinele rezistînd până în zilele noastre, doar faţada a fost reconstruită în anii şaptezeci ai secolului trecut, ca respect faţă de marile realizări spiritual şi arhitecturale ale anticilor predecesori şi ca îndemn şi avertisment pentru generaţiile viitoare.
Eva Cornelia Riche-Villmont, oct 2023
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Efes
[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Library_of_Celsus#Footnotes
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Library_of_Celsus#Footnotes
Lasă un răspuns