Femeia, suflet misterios

 

Prin mii de vise croieşte-ţi cărarea ,

Prin mii de fapte  transform-o în drum,

Prin mii de  speranţe  pluteşte pe marea

Vieţii tale, spre ceea ce este mai Bun…

Iubită şi mamă, pe toţi îi ocroteşti,

Şi dacă, uneori, mai oboseşti

Nu-i nici o ruşine să te opreşti

Şi, să priveşti , atentă, în jurul tău,

Spre cei ce te-au ajutat mereu

Şi să le spui încet, şoptit,

Ca într-un ritual de bun venit,

„V- ajut şi eu, la rândul meu”,

Şi să priveşti, în rugăciune, sus, spre cer,

Recunoscătoare, spre  al tău Înger,

Trimite gând curat, Lui şi Tatălui Ceresc:

„Pentru ceea ce sunt, Vă mulţumesc!”

Şi niciodată nu uita,

Că tu eşti tu, eşti singura,

Care atunci când viaţa te va încerca,

Întotdeauna te vei reinventa,

Puternică, orgolioasă, un suflet mare,

Cu ochii luminoşi, un strop de soare,

Adus prin grija Lui Divină,

De acelaşi  bunul  Îngeraşul  tău

Un semn că rugăciunea îţi este ascultată,

Acolo sus, de Minunatul Tată,

Ceea ce înseamnă, încă odată,

Că eşti, Femeie, binecuvântată!

Să iubeşti, să fi iubită, adulată!

În asta stă puterea ta , misterul tău,

Să învingi, întotdeauna, orice rău!

Eva Cornelia, Copyright©2024

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *