Ordinele cavalereşti şi masoneria[1]-Ritul Suedez
Despre masonerie s-au scris şi se scriu multe lucrări, studii, cu opinii dintre cele mai diverse. Unele opinii laudative, altele critice, unele mai profunde, altele cu referiri superficiale, unele documentate, altele opinii strict personale. Accesul ceva mai restrains la date şi documente istorice, sau actuale, despre masonerie se reflect tocmai în opiniile vehiculate în cele mai diverse medii. Au fost publicate analize referitoare la masonerie, din punct de vedere istoric, filozofic, simbolistic, spiritual, ritualistic, esoteric, etc. ceea ce asigură o bază de documentare pentru istorici.
Opinia noastră este neutră, la fel ca celelalte articole şi eseuri publicate despre ordinele cavalereşti şi societăţi iniţiatice[2], mai ales că analizăm din punct de vedere istoric şi simbolistic doar o componentă a masoneriei universale, respectiv Ritul Suedez[3]. De ce Ritul Suedez?
În primul rând, pentru că este mai puţin cunoscut în mediul intelectual sudul european. Ritul Suedez[4] este apreciat, în general, după câte ştim, ca discret, foarte inspirat de cavalerism şi ordinele cavalereşti medieval, nefiind implicat, în întreaga lui istorie, în scandaluri şi schisme, în divergenţe cu alte rituri masonice sau mari loje. De aemenea, membrii francmasoni de Rit Suedez imprimă activităţii lor o armosferă de cavalerism, de elitism, de spiritualitate, evitând preocupări de natură economic.
Aşadar, vorbim despre un rit Masonic. Care este înţelesul noţiunii de rit masonic? Nefiind o definiţie consacrată, prin rit Masonic înţelegem un ritual[5] general specific, organizat pe baza unor întruniri, gesturi, mişcări comune ale participanţilor, fiecare într-un cadru ceremonios, spectaculos, cu rechizită specifică, conform unei doctrine, folosind vestimentaţie, obiecte, săbii cu încărcătură simbolică. Membrii unei colectivităţi/loje se întrunesc şi-şi desfăşoară ceremoniile specifice conform ritului pe care-l practică. În lume sunt peste nouăzeci de rituri masonice şi paramasonice, dar cele mai cunoscute sunt doar patru-cinci rituri. Riturile masonice au elemente commune, mai ales cele simbolistice, dar şi multe elemente specifice fiecăruia, inclusiv de ritual. Apariţia lor, dezvoltarea şi practicarea, mai ales în cazul celor mai importante rituri, a fost zonală. Ritul de Yorc, ritul Scoţian antic şi acceptat, au apărut în secolul 18, în Anglia, ritul Suedez, în zona Scandinavă, alte rituri în America de Nord. În epoca modern, riturile sunt practicate fără limtare subiectivă zonală, fiecare mare lojă naţională cunoaşte practicarea a două, trei rituri, prin recunoaştere şi adoptare în cadrul lojelor componente.
Ritul Suedez[6] este practicat de marile loje masonice din Suedia, Norvegia, Danemarca şi Islanda, organizate în Ordine masonice suverane. În Finlanda activează un Mare Capitul al Ordinului francmasonic Suedez, după Ritul Suedez. În acelaşi timp, aproape toate marile loje naţionale au recunoscut şi au în componenţă loje de Rit Suedez. Rezultă, aşadar, că influenţa Ritului Suedez în lumea masonică este majoră.
Prima lojă masonică a fost înfiinţată în Suedia[7] în anul 1735, de către contele Axel Wrede-Sparre, ofiţer de cavalerie, iniţiat în Franţa. Până prin 1750, în Suedia au fost înfiinţate mai multe loje, independente, formate din membrii iniţiaţi în diferite ţări europene. În anul 1752, sub influenţa şi autoritatea contelui Carl Fredrik Scheffer, iniţiat la Paris în 1737, la Stockholm a fost înfiinţată prima lojă masonică regulară, Sfantul Ioan Botezătorul, de către contele Knut Posse. Atunci a început coagularea interesului şi a lojelor masonice pentru regularizare, astfel că în 1753, contelui Carl Fredrik Scheffer, cel care girase unirea lojelor, a fost ales mare maestru, la nivel naţional.
Inedit este modul în care a fost aleasă denumirea primei loje regulare: “Sfântul Ioan Botezătorul”. Contele Carl Fredrik Scheffer, ofiţer de cavalerie, a fost iniţiat la Paris în anul 1737. Era perioada de mari transformări ideologice, filozofice şi culturale ale Iluminismului, exprimat cel mai bine de Immanuel Kant: “Sapere aude”,(îndrăznește să ştii/gândești), în “Ce este iluminismul?”. Este perioada inovaţiei pe toate planurile, cultural, artă, literatură, ideologie, de negare a dogmelor religioase, feudale şi de pregătire a noii clase sociale, proletariatul clasic, atât de necesar revoluţiei industriale. În acest context, al iluminismului ideologic, s-a concretizat transformarea masoneriei operative în masoneria speculativă, respective transformarea lucrătorilor constructori/masoni în oameni iluminaţi, prin înfiinţarea Marii loje a Angliei, numită de francmasoni “Loja mamă”. Dacă în “Constituţiile” doctorului în teologie James Anderson, din 1723, se precizau originile vechi ale masoneriei, cu rădăcini în rândul anticilor constructori, trebuia marcat faptul că, acum, în 1717, s-a născut o nouă masonerie, iluministă, că este Free-masonry, formată nu din lucrători constructori, ci din elita socială, nobilă, care doreşte eliberarea ideologică a maselor de sub tutela religioasă, formarea unei societăţi liberale.
Să observăm cei mai importanţi promotori ai iluminismului francez: baronul de Montesquieu, contele de Buffon, Jean-Jacques Rousseau, contele Voltaire. Ei sunt reprezentanţi ai noii francmasonerii franceze şi europene, cea speculativ-simbolică, totodată lideri ai Iluminismului, membrii ai clasei nobiliare. Aici intervine şi cavalerul Andrew Michael Ramsay[8], englez de origine, refugiat în Franţa, mare orator al Ordinului Masonic francez. Discursul lui din decembrie 1736, tipărit în variant din martie 1736, a avut un mare răsunet în rândul masoneriei europene şi a Iluminismului. Discursul prezentat de cavalerul Ramsay la 26 decembrie în Loja “Sfântul Ioan”, din Paris, era primul text doctrinar francez, o cvasi constituţie, prin care combate multe din tezele din Constituţia lui Anderson. În partea a doua a discursului, Originile francmasoneriei, el susţinea că francmasoneria a fost fondată de cavalerii cruciaţi, după cucerirea Ierusalimului şi că lor li se datora înfiinţarea gradelor cavalereşti. Prin discurs voia să reformeze nu numai originile francmasoneriei, ci şi transformarea ei într-o organizaţie de elită, nobiliară, sub protecţie regală.
Cu această experienţă ideologică, ceea ce nu a reuşit cavalerul Ramsay, a realizat contele Carl Fredrik Scheffer, când a devenit mare maestru, în 1753. În timp ce în Anglia se produce marea schismă, începută în 1751, Carl Fredrik Scheffer a obţinut înaltul patronaj al regelui Adolf Fredrik, cu titlul de Inalt protector al Francmasoneriei. În anul 1759, Carl Friedrich Eckleff, cancelar regal, a rescris Carta Marii Loje şi a instituit nouă grade masonice. În
cartă erau preluate elemente doctrinare şi ritualice din Ritul de York, de la Ordinul cavalerilor templieri şi de la Rosacrucieni. Ulterior, a instituit un al zecelea grad şi continuat procesul de unificare a lojelor masonice suedeze.
În ordine cronologică, unificarea şi restructurarea Marii Loje Suedeze a continuat astfel:
În anul 1760, printr-o modificare a Cartei Marii Loje, se instituie sistemul celor trei categorii de grade masonice, iar în 1774, ducele Carl, viitorul rege, devenit mare maestru, unifică toate lojile de pe teritoriul Suediei, inclusiv sub aspect doctrinar şi cel al sistemului de grade masonice. Aceste modificări au fost consacrate prin constituţia Marii Loje, în 1801, de către marele maestru, ducele Carl, care a adăugat un al 11-lea grad Masonic, iar ritualul a fost completat cu elemente noi, preluate de la Ordinul cavalerilor Templului.
Constitutia Ordinul Francmasonic Suedez (de Rit Suedez) a fost adoptată in anul 1877 şi este în vigoare până în zilele noastre.
Spre deosebire de majoritatea celorlalte mari loje masonice, Ordinul Suedez modern, de la începutul său, preluând elemente spirituale şi ezoterice cavalereşti, fost profund spiritual, simbolic, cu membrii de o educaţie superioară, ceea ce-i întăreşte prestigiul şi-i asigură un loc aparte în istoria masoneriei.
Concomitent cu înfiinţarea de noi loje masonice şi restructurarea ordinului masonic, au fost amenajate sau construite elementele de infrastructură, cum ar fi noi imobile/Temple, săli pentru întruniri, cluburi şi săli de spectacol, dotate cu mijloace tehnice avansate. Sub acest aspect, ordinul masonic Suedez este unul din cele mai dotate şi avansate organizaţii masonice.
Crucea Rosie[9], “cunoscută în Peninsula Scandinavă drept Crucea Sf. George, este folosită în mod curent ca simbol al Francmasoneriei de Rit Suedez[10], alături de simbolul consacrat Echerul şi Compasul”.
Structura [11] Ritului Suedez: Ritul Suedez[12] este format din XI grade, împărţite în IV etape, astfel:
- Gradele Sfântului Ioan (cele ale Masoneriei Universale) sunt compuse din trei grade – Ucenic, Companion şi Maestru.
- Gradele Sfântului Andrei (Gradele Scoţiene) sunt compuse din trei grade – Ucenic al Sfântului Andrei, Companion al Sfântului Andrei, Maestru al Sfântului Andrei.
- Gradele Capitulului sunt compuse din patru grade – Very Illustrious Brethren, Most Illustrious Brethren, Frate Iluminat şi Prea Iluminat Frate. Gradele din această grupă au fost inspirate de ordinul templierilor, sub aspectul caracteristicilor iniţiatice şi spiritual-ezoterice. Însăşi denumirea gradului, “Capitul”, a fost preluată din Carta Latină[13] templieră, semnificaţia fiind aceea de sală de întâlnire, discuţii şi luarea hotărârilor de către cavaleri/iluminaţii maeştri.
4. Cel mai înalt grad, al XI-lea, este Cavaler Comandant al Crucii Roșii şi este rezervat persoanelor din conducerea ordinului masonic.https://www.facebook.com/phoenixmasonry/photos/a.196771142278/10153236508942279/
Regalia francmasonilor de Rit Suedez. Regalia[14], un cuvânt plurale tantum, de origine latină, cuprinde embleme, insigne, alte obiecte simbolice, care aparţin unui conducător şi influenţează mentalul individual sau colectiv conform simbolisticii urmărite, de regulă simbolizând statutul conducătorului, cu drepturile şi privilegile acestuia. Noţiunea derivă din regalia latină, care reprezenta statutul regal, cu puteri, drepturi şi privilegii. Prin extindere a înţelesului, termenul de regalia se utilizează şi de Biserică, de masonerie, etc.
Regalia francmasonilor de Rit Suedez este cea comună în francmasoneria universală, cu unele adaptări specifice ritului, de dimensiuni ale obiectelor, culorile folosite, însemne şi desene specifice aplicate pe obiectele regalia, ca, de exemplu: colane, eşarfe, embleme, ciocan, sabie, alte obiecte de recuzită masonică, etc.
Vestimentaţia francmasonilor de Rit Suedez este formată din frac, pantalon negru, papion de culoare albă, pantofi negri, mănuşi din piele albă, spre deosebire de principalele alte rituri masonice, la care vestimentaţia este costumul negru şi cravată sau papion de culoare neagra. Imagini cu vestimentaţia şi regalia: https://www.facebook.com/phoenixmasonry/photos/a.196771142278/10153236508942279/
Paramentele. Conform dicţionarului, “parament” (or.german) “este partea exterioară finită a unei construcţii, material care căptuşeşte această parte în scop ornamental”. Aşadar, paramente sunt materialele care decorează pereţii locului de întâlnire ritualică a membrilor unei
loje. Şi aceste decoraţiuni au forme şi conţinut specific fiecărui rit masonic, fiecărui ordin sau mare lojă. Prin extensie, în noţiunea de paramente sunt incluse şi alte obiecte de décor ale locului de întâlnire, conform constituţiei ordinului Masonic respectiv: steaguri, picture murale, stîlpi simbolici, etc.
Patronaj: Ritul Suedez are are onoare de a-l avea pe regele Suediri, Carl al XVI-lea Gustaf, Mare Protector al Ordinului Francmasonic Suedez.
*In Francmasoneria de Rit Suedez nu pot intra decât bărbaţii, de religie creştină, fapt care a atras unele critici, nefondate, deoarece ordinul Suedez este suveran, la fel ca celelalte ordine masonice regulare. Această prevedere a constituţiei ordinului este o reflectare a influenţei ordinelor cavalereşti asupra masoneriei suedeze.
Notă: Din 7 noiembrie 2006 toate reglementarile Ritului Suedez sunt disponibile publicului pe Internet.
Analizând din punct de vedere istoric Ritul Masonic suedez, nu-l putem omite pe cel mai prestigious compositor finlandez, Johan Julius Sibelius[15] , cunoscut ca Jean Sibelius. Născut în anul 1865, el a fost iniţiat ca mason în Loja nr. 1/Finlanda, în anul 1922. Jean Sibelius şi Wolfgang Amadeus Mozart sunt singurii care au compus muzică masonică, de ritual. Muzica lui compusă pentru ritual, este cunoscută ca « Musique Religieuse » opus 113 şi cuprinde nouă piese muzicale. Acestea sunt ascultate şi astăzi în loje masonice din Scandinavia şi alte ţări europene.
Fără nicio îndoială, Ritul Suedez este unul dintre cele mai importante rituri masonice, iar influenţa lui în cadrul masoneriei universale este în continuă creştere.
Copyright©2023 Autor Michael Riche-Villmont
Bibliografie şi referinţe:
[1] Vezi şi https://www.michaelvillmont.eu/ro/eseu-cavalerii-templieri-si-francmasoneria-istorie-si-simbolistica/
[2] Vezi eseul „https://www.michaelvillmont.eu/ro/eseu-cavalerii-templieri-si-francmasoneria-istorie-si-simbolistica/”
[3] https://en.wikipedia.org/wiki/Swedish_Order_of_Freemasons
[4] https://frimurarorden.se/en/start/the-swedish-rite/
[5] Foarte Important https://www.michaelvillmont.eu/ro/ritualul-cavaleresc/
[6] https://frimurarareglan.is/saenska-kerfid
[7] https://frimurarareglan.is/saenska-kerfid
[8] https://sc33rsaa.ro/texte-fundamentale/discursul-cavalerului-de-ramsay/
[9] Cross of the Swedish Order of Freemasons – an example of the Swedish extended definition of a St George’s cross. The insignia is a registered trademark in Sweden of the Swedish Order of Freemasons.[1][2] The insignia is a registered trademark in Norway of the Norwegian Order of Freemasons.[3]
[10] Ahtokari, Reijo (2015) Milstolpar på den finländska frimurarvandringen. Föreningsbandet 4/2015. Pp. 10–11. Retrieved 2015-12-20. (in Swedish)
[11] https://en.wikipedia.org/wiki/Freemasonry_in_Sweden
[12] https://www.facebook.com/phoenixmasonry/posts/published-by-brother-eric-b-cejathe-swedish-rite-of-freemasonry-lodge-of-swedena/10153236508942279/?paipv=0&eav=AfZWiKgBM-ApEv1ChWHJq02Fe9CzfnHCy6GwzuSKpruyZ2CS2Njf-PHqrirg5orv_xc&_rdr
[13] Vezi lucrarea „Saint-Bernard-de-Clairvaux-si-ordinele-cavaleresti”, ed. 2021, autor Michaël R.Villmont
[14] https://ro.wikipedia.org/wiki/Regalia
[15] https://en.wikipedia.org/wiki/Jean_Sibelius
Lasă un răspuns