Domnia regelui Jaime I al Aragónului, între anii 1213 – 1276, a fost marcată de permanente conflicte. Dacă în primii șapte ani ai domniei sale, tânărul rege a avut conflicte cu o parte din nobilii regatului, fiind sechestrat de trei ori. La Concordia de la Apalá din martie 1227, prin arbitraj religios, cu participarea templierilor, regele a obținut câștig de cauză asupra nobililor răzvrătiți, instaurând o relativă pace în regat. Această împăcare cu nobilimea aragoneză i-a permis regelui să desfășoare campanii militare pentru recucerirea teritoriilor iberice aflate sub stăpânirea maură. Succesele lui militare și diplomatice i-au adus apelativul de Conquistador și nu în mod gratuit. El și-a dezvoltat personalitatea, spiritul organizatoric, strategic și calitățile personale sub îndrumarea maestrului Guillemo de Montredón, în encomienda cavalerilor templieri de la castelul Monzón, Huesca, unde a fost educat timp de trei ani, până în 1217. Educația și cunoștințele militare strategice l-au ajutat să obțină victorii în toate campaniile militare împotriva maurilor.
Regele Jaime I a știut să-și păstreze aliați puternici, printre care o parte din cei mai influenți nobili , precum și ordinele cavalerești, deosebit de puternice și influente în epocă. Printre aliații săi cei mai buni a fost și ordinul cavalerilor Templului din Ierusalim, respectiv cavalerii templieri, care l-au spijinit în toate momentele sale dificile. Din rândul cavalerilor templieri s-a remarcat, pe lângă maestrul de Aragón, Guillemo de Montredón și cavalerul Guillemo Rodrigo de Prades, care i-a devenit unul din nobilii cei mai apropiați, riscându-și de nenumărate ori viața pentru apărarea regelui.
Născut la castelul de Vetéro[1], într-o familie nobilă din zona munților Prades, rude cu contele de Barcelona, Ramón Berenguer IV, Guillemo Rodrigo de Prades a urmat același traseu educațional ca și regele, la encomienda din castelul de Monzón. După înnobilarea în cadrul ordinului templier, Rodrigo de Prades a fost trimis la curtea regală, unde-și va petrece întreaga viață, fără însă să renunțe la apartenența sa la ordinul cavalerilor templieri, marele priorat de Aragón.
Castelul Monzón, cel mai important bastion templier din Aragón, are o frumoasă legendă. Se spune că la poalele înălțimii pe care a fost construit castelul, este un izvor, la care se ajunge, din incinta castelului, printr-un tunel. Apa izvorului este fermecată și cavlerii care-și puneau spadele în apă, la miez de noapte, deveneu invincibili în fața dușmanilor. Chiar și Jaime I și-a pus spada în apa izvorului și a devenit un adevărat războinic, de neînvins.
Cavalerul Rodrigo de Prades, la rândul lui, și-a spălat spada cu apa fermecată din izvor și, astfel, a devenit unul din cei mai vestiți luptători din epocă, alături de Blasco de Alagón, cavalerii familiei de Moncada, Artal de Luna,Rodrigo de Lizana, cavalerii familiei de Cardona, ș.a.
Fiind în slujba regatului de Aragón ca delegat al ordinului templier, cavalerul Rodrigo de Prades s-a implicat în conflictul dintre rege și nobilii răzvrătiți, cu scopul de a negocia o înțelegere între cele două părți. Dar, implicarea lui în conflict și-a atras ura unor nobili, printre care și Pelegrín de Ahonés, care-l considerau dușmanul lor.
La una din întâlnirile cavalerului cu nobilii răzvrătiți, Rodrigo de Prades a cunoscut-o pe fiica nobilului Pelegrín și între cei doi tineri s-a înfiripat o dragoste la prima vedere. Dragostea lor, tot mai profundă, dar bine asunsă, a devenit publică într-o împrejurare dramatică, iar dramatismul i-a urmărit pe cei doi îndrăgostiţi.
Intervenția regelui Jaime I în favoarea cavalerului Rodrigo de Prades, într-o altă situaţie dramatică, a fost ocazia de a-l răsplăti pe loialul cavaler printr-un cadou magnific, ce va dobândi valențe istorice: o spadă de Toledo, comandată de rege personal și inscripționată cu numele regelui și al cavalerului Rodrigo de Prades. Spada a fost, desigur, spălată cu apa magică din izvorul de la Monzón, devenind invincibilă.
Din acel moment, cavalerul Rodrigo de Prades nu s-a mai despărțit de spada fermecată, luptând cu ea în campania din Mallorca în 1229-1230 și în campaniile din Valencia ,din 1232 până în 1245.
În toamna anului 1228, cavalerul Guillemo Rodrigo de Prades, rănit, este făcut prizonier de pirații mauri și devine sclavul acestora, în Insula Mallorca. Perioadă dură din viaţa lui care l-a marcat profund, atât pe el, cât şi familia lui.
În 1229, cavalerul Rodrigo participă, sub comanda regelui Jaime I, la cucerirea insulei Mallorca. Aportul său la cucerirea acestei insule a fost foarte important, ostașii din Pradeș fiind cei care au cucerit primul turn al cetății Madina, ceea ce a dus la căderea fortului și a orașului în mâinile armatei aragoneze.
De câte ori a fost rănit pe câmpul de luptă, spada pierdută revenea, în mod miraculos, la cavalerul Rodrigo de Prades, ca la un adevărat și legitim stăpân al acesteia. În toate campaniile, cavalerul de Prades și spada sa au stat ca un scut în apărarea regelui Jaime I. Cavalerul a trecut prin momente dramatice, și-a riscat de nenumărate ori viața, dar a reușit, de fiecare dată, să înfăptuiască ceea ce nimeni altcineva nu ar fi reușit, faptele sale cavalerești, curajul și vitejia sa devenind subiecte ale povestirilor cronicarilor vremii și ale cântecelor menestreilor.
Odată cu viteazul cavaler de Prades, au intrat în legendă sabia lui misterioasă, dar și calul Ado, care i-a salvat viața de nenumărate ori și câinele Brice, credinciosul lui prieten.
Legenda cavalerului Rodrigo de Prades este acum cunoscută nu numai în zona munților Prades, ci în întreg Aragónul și Cataluña, ca un omagiu adus eroismului cavaleresc din vremurile medievale.
Notă: Cea mai frumoasă legendă din Munții Prades a fost creată de scriitorul Michael R.Villmont, în romanul ” Rodrigo de Prades-spada misterioasă”, editura Multi Media Publisching, Bucuresti, 2024
Copyright©2024, autor Michael R.Villmont
[1] Vezi romanul ”Fantomele din Tarragona”, Michael R.Villmont
Lasă un răspuns