Chivotul legământului – de la Exod, la Templul lui Solomon- istorie şi simbolistică

Unul din cele mai importante, interesante şi misterioase obiecte de cult creştin, alături de Sfântul Graal, este Chivotul Legământuluii[1] (Chivotul Legii, Arca Alianţei…), aşa cum aflăm din izvoarele biblice[2].

Wikipedia: Tissot: Moses şi Joshua in Tabernacul, anul 1500, Jewish Museum, New York – (Moise și Iosua în genunchi lângă „Chivotul Legământului” (pictură de James Jacques Joseph Tissot)

Tot din izvoarele biblice aflăm de ce este Chivotul atât de important pentru religia mozaică/iudaism şi pentru credinţa creştină, care îşi are originea în această religie. În primul rând, Chivotul este locul unde se arată Dumnezeu unui om, Moise, fapt ce depăşeşte cu mult puterea de înţelegere omenească. Acolo, unde este Chivotul, se va găsi şi Iahve, Dumnezeu, acolo va fi văzut Domnul de către Moise şi de acolo va da porunci pentru fiii lui Israel : „Acolo, intre cei doi heruvimi de deasupra chivotului legii, Ma voi descoperi tie si iti voi grai de toate, cate am a porunci prin tine fiilor lui Israel.” (Iesire 25, 22). Domnul a eliberat din sclavie poporul evreu, poporul ales, şi i-a dat Pământul făgăduinţei, iar poporul ales a făcut legământ de credinţă faţă de El şi de respectare a Legilor[3] Lui. Importanţa Chivotului este dată şi de obiectele de cult esenţeale ale credinţei, obiecte ce urmau a fi păstrate în Chivot: Tablele Legii scrise de Dumnezeu, Toiagul lui Aaron, pocalul cu mană cerească, etc. Pe scurt, Chivotul păstrează dovada legămîntului Credinţei poporului în Dumnezeu şi respectarea Legilor Lui.

Repere istorice din izvoare biblice.

Cu un secol şi jumătate înainte de Hristos, în Egisptul antic trăia Moise, un copil de origine evreiască, adoptat şi crescut în familia faraonului, după ce fusese găsit plutind pe apele Nilului.

Acesta a devenit un bărbat educat, membru bine văzut în familia regală, cunoscând multe din ştiinţele vremii. Dar,după o ceartă cu un stăpân de sclavi, acesta a fost ucis şi Moise a fost nevoit să părăsască Egiptul, pentru a-şi salva viaţa. Ajutat de oameni de încredere, Moise a traversat Marea Roşie şi s-a stabilitt în regiune Midian, unde trăia din diversele munci pe care le presta, inclusiv cea de pescar. Într-o seară friguroasă, fiind plecat pe Muntele Horeb, Moise a aprins un foc mare, un rug, să se încălzească.

După un timp, deasupra flăcărilor, a apărut un Înger, al cărui mesaj l-a uimit nespus. Îngerul i-a spus că Dumnezeu l-a trimis la el pentru a-i comunica voinţa Lui. Astfel, Moise trebuia să se înapoieze în Egipt cu misiunea de a scoate poporul evreu din robia de 400 de ani, în care se afla atunci şi să-l conducă spre Canaan, unde erau pământurile pe care Dumnezeu le-a ales să fie aşezământ veşnic poporului ales. Neîncrezător, Moise şi-a exprimat îndoielile în reuşita unei misiuni atât de complexe, cum ar fi exodul a două milioane de oameni, dar, mai ales asupra acordului faraonului de a elibera din robie poporul evreu. Îngerul a înlăturat neîncrederea lui Moise, spunânu-i că Dumnezeu va fi cu el şi-l va ajuta să treacă peste orice piedici ce vor apare. Prin Voia Domnului, toiagul lui Moise va avea puteri nebănuite, astfel că nu vor fi piedici de netrecut. Tot ce-i trebuia lui Moise, erau credinţa în Dumnezeu, în îndeplinirea poruncii Lui şi înţelepciune.

Convins de Înger, Moise se înapoiază în Egipt, în jurul anului 1450 î.Hr.,unde se întâlneşte cu fratele său Aaron și sora sa Miriam, cărora le spune despre misiune pe care I-a încredinţat-o Dumnezeu. Întrucât avea deficultăţi în vorbire şi cunoştea insuficient limba ebraică, Moise a apelat, la sugestia Ingerului, la serviciile de comunicator ale fratelui său, Aaron, numindu-l mare preot al poporului evreu. Cu tot scepticismul lui Aaron şi Miriam, Moise a mers în faţa faraonului şi i-a cerut să elibereze din robie poporul evreu, din voinţa Domnului Dumnezeul lor. Dacă faraonul se va opune voinţei lui Dumnezeu, atât faraonul, cât şi Egiptul vor fi greu încercaţi, de mari necazuri şi catastrofe, de către Dumnezeu. În acea perioadă, în robie se aflau aproape două milioane de evrei, după unele estimări, (din care circa cinci sute de mii de bărbaţi), care s-au obişnuit cu mentalitatea de robi, se supuneau zeilor egipteni şi se mulţumeau cu minimul confort al robilor. Ei au întâmpinat cu rezerve, destui chiar cu ostilitate, mesajul Lui Dumnezeu, transmis de Moise, de de a deveni oameni liberi şi de a pleca în exod spre ţinuturi necunoscute, spre Ţara promisă. Moise trebuia, în acele condiţii, să obţină de la faraonul Ramses II-lea eliberarea din robie a evreilor, dar şi acceptul evreilor de a merge în exod spre pământuri necunoscute. Faraonul a refuzat eliberarea evreilor şi, drept urmare, asupra imperiului s-au abătut tot felul de urgii: invazie dă lăcuste, secetă prelungită timp de şapte ani, etc. Alimentele s-au împuţinat şi se pregăteau revolte. În aceste condiţii, după ce fiul faraonului a murit, Ramses II a acceptat să restituie comorile populaţiei evreieşti şi să-i elibereze din robie.

Exodul (Vezi harta[4]) poporului evreu din Egipt a început din Delta Nilului, aşezarea Ramses/Tanis[5], într-o zi de sâmbătă. Moise şi apropiaţii lui au ştiut că drumul spre pământurile promise va fi greu şi parcurgerea lui va dura un timp îndelungat, dar nu s-a gândit că va dura patruzeci de ani. Timp în care au îndurat foamete, secetă, au trecut prin boli şi mari privaţiuni. Şi încercările dificile nu au întârziat să apară. Prima încercare a fost urmărirea lor de către armata egipteană, trimisă de faraon, care s-a răzgândit asupra eliberării poporului lui Israel.

Pentru a-I încuraja pe călători în lungul lor drum spre pământurile promise, Dumnezeu a fost permanent cu ei, însoţindu-i ziua (ca un nor) şi noaptea (ca stâlp de foc), după popasul pentru caravane Sucot.

La Pihahirot, pe malul Mării Roşii, armata egipteană s-a apropiat de călători, considerându-i fugari. I-a cuprins disperarea, inclusiv pe Moise, pericolul mortal era în faţa lor, Marea Roşie, dar şi în urmă, armata egispteană. Atunci, Dumnezeu i-a spus lui Moise să lovească apa mării cu toiagul şi să treacă marea fără teamă. Şi minunea Dumnezeiască s-a produs, apele mării s-au retras şi au lăsat drum uscat de trecere pentru copiii lui Israel, iar când egiptenii au ajuns la acel drum, apa s-a revărsat peste ei.

Încurajaţi de această minune, copiii lui Israel şi-au continuat drumul spre libertatea promisă, în ţinutul Caanului, învingând alter vitregii.

O altă minune salvatoare s-a petrecut în timp ce călătorii traversau Pustiul Sin. Ajunşi în pustiu, au rămas fără hrană, fiind în pericol de moarte. La rugăciunile de ajutor ale lui Moise şi Aaron, marele preot, Dumnezeu a coborât asupra oamenilor mană şi prepeliţe, îndestulătoare pentru a-şi continua drumul.

Primele coloane ale refugiaţilor din Egipt au ajuns la Muntele Sinai, obosiţi şi însetaşi. Abia au ridicat tabăra de odihnă, că a început o furtună teribilă, care a acoperit tot muntele, inlusiv tabăra lor. Mulţi s-au înfricoşat, spunând că zeii lor egipteni s-au supărat pentru supunea lor Domnului Dumnezeu. Insăşi Moise, neliniştit, dezorientat, nu ştia ce să facă şi a plecat pe munte, în post, timp de patruzeci de zile. La conducerea caravanei de evrei a rămas Aaron, marele preot. O parte din oameni, tot mai furioşi, l-au determinat pe Aaron să topească aurul şi să facă din el un viţel, căruia I s-au închinat.

Între timp, pe Muntele Sinai[6], Dumnezeu I s-a arătat lui Moise şi i-a dictat cele zece porunci care trebuiau să stea la baza comportamentului poporului evreu în viaţa de zi cu zi. Ce zece porunci au fost scrise cu dalta de Moise pe două table din piatră pentru a fi cunoscute de popor. Tot acolo, Domnul i-a spus lui Moise să confecţioneze un chivot/arcă din lemn de acaccia, placat în exterior şi în interior cu plăci de aur, să prinde patru inele, câte două pe fiecare parte a chivotului , pentru transport, iar deasupra să pună doi heruvimi cu aripile desfăcute, care să păzească arca/chivotul. “Între heruvimi voi sta Eu, când ne întâlnim”. Acesta urma să fie chivotul/arca făgăduinţei poporului lui Israel, popor ales, că va recunoaşte şi se va supune Lui Dumnezeu, Unicul şi Atotputernicul.

I-a mai spus Domnul că arca făgăduinţei şi tablele legilor vor fi păstrate, pe timpul exodului, într-un tabernacul, un cort, iar după aşezarea poporului în Canaan, vor constru un templu, casă a Domnului, unde va fi păstrată arca.

Până atunci, tabernacolul va fi ridicat la fiecare popas, unde se vor spune rugăciunile şi preoţii, în numele poporului, se vor închina Domnului. Cortul va avea două compartimente, unul mai mare, Sfânta, pentru preoţi, iar compartimentul al doilea va fi destinat păstrării chivotului. Acolo, Domnul îi va vorbi lui Moise. În tabernacul vor intra copiii lui Aavram, preoţi ai tabernacului şi Aavram, mare preot al poporului, precum şi Moise. In Sfânte se vor pune o lampă din aur, o masă şi un altar. În curta tabernacolului să afla un bazin cu apă şi un altar pentru jertfe şi tămâie.

La înapoiere în tabără, a găsit haos, oamenii închinându-a la viţel şi dornici să se înapoieze în Egipt. Furios de necredinţa lor, a spart tablele cu legile Domnului, a făcut o armată din tineri puternici, i-a ucis pe necredincioşi şi a instituit ordinea. A refăcut tablele legilor şi, din acel moment, a poruncit să fie respectate de toţi, sub pedepse drastic. Totodată, la indicaţiile Domnului, a poruncit să fie confecţionat un Chivot, unde tablele să fie păstrate cu grijă. Iar poporul, pentru necredinţa lui şi păcatele făcute, a fost pedepsit să pribegească prin pustiu patruzeci de ani.

Timp de un an au lucrat meşterii şi au confecţionat tabernaculului, după voia Domnului. La terminarea cortului, Domnul l-a sfinţit cu harul şi Gloria Sa.

Mulţumit, cu grijă pentru poporul Său, Domnul i-a însoţit pe parcursul exodului şi le-a trmis în fiecare dimineaţă mană cerească, hrană care să le dea forţa necesară parcurgerii drumului spre pământul făgăduit.

Pe drumul exodului, deasupra tabernacolului se vedea un nor atunci când trebuia făcut popas, iar când norul se ridica, oamenii strângeau tabernacolul şi plecau la drum.

În această perioadă dificilă s-au pus bazele organizatorice ale poporului evreu şi s-au făcut primii paşi spre unitatea prin credinţă seculară a poporului ales. A fost, poate, piatra de încercare a evreilor în relaţia cu Dumnezeu.

Ajunşi la poalele muntelui Nebo[7], Moise a urcat pe munte şi a văzut, în sfârşit, pământul făgăduit. Obosit, bolnav, Moise a ţinut,la poalele muntelui, cele trei predici de învăţare a poporul ce să facă în continuare,

Chivotul/Arca legământului, simbol şi dovadă al legământului poporului ales faţă de Domnul, a fost păstrat în tabernacul până la construirea Templului din Ierusalim. Regele David, consolidându-şi regatul prin supunerea celor douăsprezece triburi, a păstrat Chivotul în palatul său din Ierusalim, unde a fost adus, din tubernacul, în anul 1000 Î.Hr.

Ajuns rege al Ierusalimului, în 971 Î.Hr., Solomon, fiul lui David, din porunca Domnului, a început construirea celui mai grandios Templu, casă a domnului. Ajutat de regele Hiram Abiff şi de cel mai bun constructor al epocii, maestrul Hiram, a construit templul pe trei nivelui subteran şi două la suprafaţă, dovedind cunoştinţe arhitecturale şi de construcţie cu mult peste cele ale epocii. Templul, casă a Domnului, a fost cea mai grandioasă construcţie a timpului şi a păstrat, în Sfânta Sfintelor, chivotul până la dărâmarea templului de către babiloneni, în anul 586 Î.Hr. Nu se cunoaşte unde a fost păstrat Chivotul de la dărâmarea primului templu până la construirea celui de al doilea templu, în anul 516 Î.Hr. În acel an, chivotul a fost adus şi păstrat în noul templu, până în anul 70 d. Hr., când şi acesta a fost distrus, de către romani. Unul din zidurile templului se văd şi astăzi, este Zidul Plângerii.

Din anul 70 d. Hr., chivotul/arca făgăduinţei a fost păstrat de preoţi, fără a exista vreun indiciu asupra locului unde se află fizic. Biserica ortodoxă din Etiopia susţine că Arca/Chivotul legământului ar fi păstrat într-una din bisericile sale, de câteva sute de ani.

Chivotul/Arca legământului – semnificaţii spirituale

Chivotul legământului reprezintă tronul lui Dumnezeu. (Apocalipsa), este simbolul credinţei a mişliarde de oameni în Dumnezeu, ceea ce-i conferă o importanţă uriaşă.

– Este un simbol al înţelegerii legământului între poporul evreu şi Dumnezeu, prin care Domnul arată că-i va ocroti pe copiii lui Israel, dacă aceștia Îl recunosc, respectă, preamăresc ca unic Dumnezeu, făcător al cerului şi pământului, Stăpân Suprem al universului și vor respecta poruncile lui, respectiv cele cele zece legi pe care Domnul I le-a spus lui Moise.

– Pentru păcatele pe care poporul ales le va săvârși, în fiecare an, marele preot se va ruga de iertare odată pe an și va aduce jertfă pe capacul Chivotului. Jertfă pe care, mai târziu, o vedem adusă de Domnul prin Fiul Său, Isus, jertfit pe cruce pentru păcatele oamenilor.

-simbol al prezenţei permanente a Lui Dumnezeu alături de poporul Său și de toți oamenii, Spiritul Dumnezeiesc având lăcaşul între aripile celor doi Heruvimi;

– Chivotul este o mărturie permanentă a puterii Lui Dumnezei şi a supunerii şi venerării pe care poporul o datorează;

– Este simbol al legăturii spirituale a poporului, prin intermediul preoților, cu Dumnezeu. Astfel ne putem explica ritualul prin care preoții, retrași în Altar, simbol al cerului nevăzut, săvârșesc Sfânta și Jertfa cea fără de sânge, prin care cer iertare pentru păcatele oamenilor și aduc jertfă de iertare.

– În strânsă legătura cu semnificaţiile spirituale ale Chivotului legământului, regăsim şi simbolistica Tabernacolului şi, mai ales, a Templului lui Solomon, una din cele mai complexe, cuprinzătoare şi captivante simbolistici spirituale, ezoterice, dezvoltate şi folosite de mai toate societăţile iniţiatice, secrete, discrete sau deschise. Aceste societăţi şi-au structurat ritualuri proprii, pe care le desfăşoară în spaţii amenajate în spiritul Templului lui Solomon.

– Nu în ultimul rând, descopeririea Chivotului ar fi de o importanţă uriaşă din punct de vedere istoric, confirmând încă odată adevărurile biblice.

Bibliografie:

Tabernacul: – https://www.jw.org/ro/biblioteca/carti/relatari-din-biblie/5/tabernacol-moise/

– https://www.churchofjesuschrist.org/study/scriptures/gs/tabernacle?lang=ron

Moise: https://ro.wikipedia.org/wiki/Moise

– https://ro.wikipedia.org/wiki/Chivotul_Leg%C4%83m%C3%A2ntului

– https://ro.wikipedia.org/wiki/Tablele_Legii

– https://ro.wikipedia.org/wiki/Exodul

– https://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_evreilor

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Chivotul_Leg%C4%83m%C3%A2ntului

[2] Exodul, Capitolul 37/Ieşirea, a doua carte a lui Moise.

[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Tablele_Legii#/media/Fi%C8%99ier:Meister_der_Bibel_des_Patrice_L%C3%A9on_001.jpg