Copyright text©2023 Autori Eva Cornelia şi Michael Riche-Villmont
Sagrada Familia…Privim uimiţi monumentala biserică, un ansamblu de forme simbolistice ce se armonizează reciproc, pentru a compune şi exprima Frumosul absolut şi bucuria supremă dedicate Sfintei Familii, credinţei şi dragostei familiale. Fiecare statuie, fiecare element de decor exterior este un simbol inspirat din Cartea Sfântă, iar alăturarea lor crează un ansablu ce întruchipează câte o scenă semnificativă, inspirată din aceeaşi Carte. Faţadele, întreaga construcţie, de la fundaţie, la vârful celor optsprezece turnuri, la interior şi în exterior, este o parte din Biblie, este o Biblie simbolică. Un monument al Frumuseţii. Am înconjurat-o, încet, privind admirativ faţada Naşterii/a Bucuriei, apoi faţada Gloriei şi cea a Patimilor şi ne-am oprit, din nou, la faţada Naşterii, reprimind bucuria Vieţii Lui, parcurgând simbolic cercul vieţii. Ne-am oprit, lateral, prind mulţimea de oameni, unii abia sosind, alţii plecând, fiecare marcat de monumentalul simbol al Binelui şi Frumosului.
D.P.Credit Pixabay
– Priveşte-i, priveşte-le feţele, atitudinea, îmi spune Cornelia. Uimitor…Şi i-am privit. Noii sosiţi se apropiau repede de biserică şi, ajunşi pe trotuarul larg, se opreau privind cu ochii mari, uimiţi de ceea ce vedeau. Apoi, priveau atenţi fiecare statuie, fiecare detaliu exterior şi, pe măsură ce înţelegeau simbolurile cu ajutorul ghidului, expresia feţelor li se schimba, ca la o comandă doar de ei auzită.Feţele lor exprimau sentimente ce se succedau repede, de la încântare la bucurie,de la uimire la îngândurare şi iarăşi la încântare. Cei care terminau turul bisericii, nu se grăbeau spre autocare, parcă voiau să mai rămână acolo, lângă templu. Miraţi, încântaţi, aveau satisfacţia că au văzut templul Frumuseţii arhitecturale, a frumuseţii şi creativităţii spiritului uman. Spiritul neliniştit şi inovator al arhitectului Antoni Placid Gaudí i Cornet, mare cavaler al artei arhitecturale.
La fel eram şi noi, eu şi Cornelia, când am plecat de la monumentala biserică. Dar şi gânditori. Ne copleşeau gândurile despre ceea ce am văzut, un simbol al Frumosului, despre filozofia Frumosului, ca noţiune, ca manifestare, ca emoţie estetică specifică omului. Şi gândul copleşitor la uriaşa creativitate a arhitectului Antoni Gaudí, încorporată în monumentala şi simbolica biserică, care-i adăposteşte spiritul neliniştit. Pentru că ni se părea, mie şi Corneliei, că la fiecare fereastră cu vitraliu vedeam spiritul arhitectului, ca o fantomă ce-şi veghea permanent opera din lumea pământeană. Atunci, la inspiraţia Corneliei, ne-am decis să scriem despre spiritul lui Antoni Gaudí, să-i dedicăm câteva gânduri drept mulţumire pentru bucuria ce ne-a produs-o opera lui.
O carte despre dragoste şi despre misterele Barcelonei lui Gaudí. Şi astfel, am scris împreună, Cornelia şi cu mine, cartea “Dragoste şi mister la Barcelona”. Şi tot la inspiraţia Corneliei, am continuat discuţia despre noţiunea de Frumos, frumosul care ne însoţeşte vieţile. Şi iată, aici sunt gândurile noastre.
*
„Omul frumos are mai mult noroc şi succes în viaţă” (Proverb popular).
„Nu-i frumos ce-i frumos, este frumos ce-mi place mie” (Proverb popular).
„Frumosul e un amestec în proporţii potrivite de infinit şi finit”, Platon în „Phaidros sau Despre frumos[1]”
„Frumosul este ceea ce place în mod universal fără un concept”, Immanuel Kant în “Critica facultăţii de judecare”.
Auzim atât de des cuvântul Frumos, încât ne-am obişnuit cu el, face parte din vocabularul curent al oamenilor, indiferent de limba maternă. Pentru fiecare om are un înţeles generic, general şi universal valabil, dar şi un înţeles specific, strict individual, în funcţie de situaţia particulară. Uneori, înţelesul general valabil corespunde cu înţelesul individual, alteori, diferă mai mult sau mai puţin. Şi totuşi, ce semnifică acest cuvânt? Încercările de a da o definiţie acestui cuvânt au început odată cu încercările omului istoric de a filozofa pe diferite teme, senzaţii, valori. Poate chiar cu înţelesul a ceea ce este bine, frumos, rău, etc. Am văzut mai sus câteva expresii, din diferite perioade, în legătură cu Frumosul, pline de înţelepciune.
Enciclopedia Wikipedia susţine că: „Frumusețea[2] este un termen abstract, ale cărui aspecte sunt
legate de simțul estetic sau artistic al omului. Cu definirea mai completă a acestui termen se ocupă estetica, o disciplină din cadrul filozofiei. Ca orice apreciere emoțională, stabilirea frumosului este de natură subiectivă. Psihologia și sociologia consideră că „gustul frumosului” depinde de caracterul psihogenetic, sau și de cel social. Aprecierea frumosului este influențată fundamental de un complex de simțăminte, generate de mediul social înconjurător, ca și de psihicul individului.
Şi totuşi, ce semnifică acest cuvânt? Încercările de a da o definiţie acestui cuvânt au început odată cu încercările omului istoric de a filozofa pe diferite teme, senzaţii, valori. Poate chiar cu înţelesul a ceea
Domul din Milano. Domeniul Public, Credit Pixapay
ce este bine, frumos, rău, etc. Am văzut mai sus câteva expresii, din diferite perioade, în legătură cu Frumosul, pline de înţelepciune.
Aprecierea frumosului din domeniul artelor, literaturii, muzicii este puternic influențată de educație, ideologie, mediu social. În decursul istoriei criteriile aprecierii frumosului, perfecțiunii, armoniei liniilor și culorilor s-au schimbat de multe ori. Filozoful german Immaniel Kant definește în opera sa „Kritik der Urteilskraft” (Critica gustului) (1790): „Aprecierea frumuseții este determinată de gust”… Prin extindere se poate vorbi de frumusețe și în alte domenii, de exemplu: o partidă de șah; o demonstrație a unei teoreme matematice; un algoritm (program) de calculator; un meci de volei; o teorie în fizică; comportamentul unui copil[4] etc”…
Noţiunea de Frumos. În opinia noastră, noţiunea de Frumos, ca substantiv, abstract, este un concept filozofic, care completează conceptul de Bine, exprimând o entitate abstractă, benefică, armonioasă, utilă psihoemoţional, care influenţează pozitiv trăirile emoţionale şi spirituale ale omului şi omenirii. Putem discuta de Frumosul în religie, Frumosul în artă, Frumosul în natură, etc.
Frumosul ca adjectiv, desemnează atributul unei persoane, al unui obiect, al unei situaţii,etc., de a influenţa pozitiv trăirile emoţionale, simţul estetic şi etic al omului. Atunci când ne place, ne încântă un om, spunem că este om frumos, sau tablou/pictură frumos, pădure frumoasă toamna, etc.
În mod curent, utilizăm termenul de Frumos ca adjectiv, pentru a indica, a face cunoscută o calitate a persoanei, obiectului, situaţiei, etc., o calitate pe care o apreciem în mod subiectiv, în percepţia noastră. Percepţie care se bazează, în situaţia în care suntem cinstiţi cu noi înşine, pe personalitatea noastră şi pe întreaga experienţă de viaţă construite în funcţie de valorile spirituale şi psihosociale ale comunităţii/societăţii şi epocii.
Imaginea: Triumful lui Bachus, Diego Velázquez. DP. Credit Pixabay
Caracterul general şi caracterul subiectiv al noţiunii. Caracterul general valabil al noţiunii de Frumos se referă la frumosul abstract, la calităţile psihico-estetice şi valorile universale la care se raportează. Frumosul, în toate perioadele istorice, indiferent de felul în care s-a manifestat (standardele de frumuseţe ale femeii şi bărbatului, evenimente, obiecte, artă, muzică, etc.) a avut caracteristici general acceptate şi permanetizate: armonia părţilor componente ale întregului, satisfacţie emoţională, emoţii pozitive, etalon, standard în activităţile creative umane, natura însăşi prin peisajele create de-a lungul timpului.
Criteriile şi standardele de apreciere a calităţii de Frumos au fost consemnate şi exprimate cel mai bine în domeniul celor şapte arte/ştiinţe liberale antice, liberalia studia/ştiinţe libere): „gramatica, dialectica, retorica, geometria, aritmetica, astronomia și muzica”, aşa cum le-a nominalizat, aşa cum le-a nominalizat Martianus Capella[5] (sec.5 d.Hr.). Cele şapte arte/ştiinţe erau considerate, în epocă, obligatorii să fie studiate pentru buna educare a oamenilor, inclusiv din punct de vedere esthetic.
Imagine: D.P.De la Herrad von Landsberg – Hortus Deliciarum,Domeniu public, https://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=4273968
Fiecare din ele căutau armonia şi simetria proporţiilor, de la vorbire, la construcţii şi muzică, luând ca model universal (cerul, pământul şi natura). Impresionantele construcţii din Grecia antică, teatrele antice (teatrul şi templul lui Apollo din Delfi), agora, templele ridicate în cinstea zeilor au dus la consacrarea celor trei stiluri arhitecturale: Ionic, Doric, Corintic, standarde de frumuseţe folosite şi în zilele noastre. Pe o traptă superioară au fost aşezate standardele de frumuseţe de Roma antică. Sau numărul de Aur, standard de armonie, de proporţii estetice aduse la perfecţiune, este un instrument cu care operează oamenii în toate domeniile de activitate.
După secolul 16, mai ales în perioada Renaşterii, comunitatea artistică şi intelectuală europeană a continuat să acorde atenţie aspectului estetic, dezvoltând artele la un nivel necunoscut până atunci. Teoretic, comunitatea artistică a făcut, pentru prima dată, o distincţie între artele frumoase[6] şi artele decorative care urmăreau un scop estetic practic. Conform Encyclopaedia Britanica, „artele frumoase principale au fost pictura, sculptura, arhitectura, muzica, și poezia, cu artele spectacolului, inclusiv teatrul și dansul”.[7]
Imaginea: Apelles pictând Campaspe, o lucrare de artă care arată oameni înconjurați de artele frumoase https://ro.wikipedia.org/wiki/Arte_frumoase De la Willem van Haecht – 2. Mauritshuis in detail, as Apelles painting Campaspe, circa 1630, Înălțime: 104,9 cm; lățime: 148,7 cm.1. ISBN: 3936122202., Domeniu public, ttps://commons.wikimedia.org/w/index.php?curid=8762287
În acelaşi timp, Frumosul este o noţiune subiectivă, care exprimă poziţionarea persoanei- subiect faţă de obiectul supus aporecierii. Când o persoană apreciază că un obiect este frumos, îşi exprimă propria sa percepţie, subiectivă, asupra frumuseţii obiectului, percepţie, opinie formată conform personalităţii sale. Iar personalitatea se formează pe baza educaţiei primite, într-un anumit mediu familial, social, într-o anumită perioadă a evoluţiei istorico-socială, într-un sistem de valori estetice unanim acceptate şi printr-o experienţă proprie de viaţă. Aşadar, subiectivismul opiniei despre frumuseţea unui obiect, a unei persoane, a unei opere de artă, este propriu, individual, personal fiecărei persoane şi poate fi acelaşi cu opinia generală, sau diferită. Este o opinie formată conform propriilor criterii de apreciere a frumuseţii. A spune că un lucru este frumos, este o exprimare strict personală şi subiectivă, deoarece obiectul respectiv este frumos pentru tine. Ne reamintim expresia : „Nu-i frumos cei frumos, este frumos ce-mi place mie”. Este unitatea in diversitate şi dreptul la propria opinie.
Criteriile de apreciere a Frumosului au un caracter istoric şi social. Deşi unele criterii generale pot fi valabile într-o perioadă istorică îndelungată, multe se schimbă de la o etapă istorica la alta. Unele îşi pierd importanţa, altele devin prioritare, „la modă”. Ilustrative sunt apariţia, succesivă istoric, a curentelor culturale: perioada elenistă şi perioada romanică, în antichitate, Renaşterea (sec.13-sec.18), Clasicismul (sec.18), Romantismul (sec. 19), etc. De asemenea, în arhitectură, Frumosul a fost exprimat prin stiluri succesive: stilul clasic (în antichitate) , stilul romanic ( sec 9- sec. 13), stilul gotic, (sec.12-sec17), etc. Fiecare stil, fiecare etapă istorică au avut criterii proprii de evaluare a Frumosului.
Totodată, criteriile de apreciere a Frumosului au un caracter social. Din antichitate şi până în zilele noastre, concepţia despre Frumos a fost influenţată de mediul social căruia îi aparţinea subiectul, mediu care oferea un grad mai mare sau mai mic de instruire şi de educare, de cunoaştere, de formare a concepţiei estetice proprii. Istoric, clasele privilegiate decidente au încurajat şi susţinut apariţia curentelor cultural-artistice, chiar dacă artiştii, creatorii de opere spectaculoase au provenit din diverse categorii sociale, sprijiniţi, ocrotiţi de puternicii epocii. Talentul apare oriunde, însă descoperirea, educarea şi manifestarea lui depinde de instrucţie şi educaţie.
Dar şi aprecierea frumosului depinde de nivelul instrucţiei şi educaţiei subiectului, de personalitatea lui. Frumosul subtil presupune un gust estetic subtil pentru a fi văzut şi apreciat. Putem spune, aşadar, că filozofia Frumosului depinde de filozofia de viaţă a subiectului, altfel Frumosul estetic nu există.
Oct.2023 Copyright text©2023 Autori Eva Cornelia şi Michael Riche-Villmont
[1][1] http://enciclopedie.citatepedia.ro/index.php?c=frumos
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Frumuse%C8%9Be
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Frumuse%C8%9Be
[4] Ibidem
[5] https://ro.wikipedia.org/wiki/Arte_liberale
[6] https://ro.wikipedia.org/wiki/Arte_frumoase
[7] http://www.gutenberg.org/files/35561/35561-h/35561-h.htm#ar209 /Encyclopaedia Britanica
Lasă un răspuns