Lucrarea „Saint Bernard de Clairvaux şi ordinele cavalereşti”

Colecţia „Cavalerii Templieri”.„ SAINT BERNARD DE CLAIRVAUX ŞI ORDINELE CAVALEREŞTI”- o lucrare istorică de excepție , un adevarat manual de istorie al cavalerului templier şi nu numai cel templier. Foto coperta Credit Pixabay Lucrarea descrie viaţa  călugărului Bernard de Clairvaux, … Citeşte mai mult

ÎNFIINŢAREA ORDINULUI CAVALERILOR TEMPLIERI ȘI EDICTUL REGAL TESTAMENTAR TEMPLIER

Este aproape unanim recunoscut faptul că ordinul a fost înfiinţat în anul 1118, în Ierusalim, de un grup de nouă cavaleri cruciaţi.

Ipoteza pe care o emitem în articol se referă la împrejurările înfiiţării ordinului şi la edictul regal de consacrare a acestui ordin. Credem că un asemenea eveniment, cel de anunţare a înfiinţării unui ordin cavaleresc, militar şi religios, s-a făcut printr-o ceremonie, cun un ritual adecvat şi a fost emis un edict regal pentru recunoaşterea ordinului templier, cel puţin pentru a dovedi Bisericii susţinerea lui în regatul Ierusalimului.

Această opinie am expus-o în lucrarea „Saint Bernard şi ordinele cavalereşti” şi în romanul istoric „Chemarea Templului secret”.

TEORIA CONTINUITATII ORDINULUI TEMPLIER

TEORIA CONTINUITATII ORDINULUI TEMPLIER
Articolul face referire la Bernard Fabre Palaprat, care, în anul 1804, a înfiinţat un Ordin Templier, continuator al ordinului Cavalerilor Templieri din 1118. Continuitatea ar avea la bază Carta Larmenius, Carta Transmissionis.Povestea începea în anul 1314, când Jacques de Molay, aflat în închisoare, i-ar fi transmis verbal, lui Jean Marc Larmenius, prior de Cipru, porunca de a se alege un alt mare maestru. Alegerea urma să fie făcută după moartea lui De Molay şi astfel ordinul să-şi continue existenţa. Zece ani mai târziu, acest testament a fost redactat în latină, primind denumirea de Carta Larmenius. Documentul cuprinde numele a 22 Mari Maeştri ai ordinului, în perioada 1314- 1804.