Așa cum arătam în articolul „Ordinele cavalerești. Noțiune și evoluție istorică”[1], publicat în anul 2020, în viziunea majorității istoricilor, în epoca modernă există două tipuri de ordine cavalerești[2]:
1- Ordinele cavalerești onorifice[3], înființate în secolele precedente de către monarhi suverani și Suveranul Pontif, formate din membrii ce aparțin nobilimii.
2- Pseudo-ordine cavalerești, cele de merit, înființate în statele republici, care constau în gestul de recunoaștere a unor merite deosebite prin acordarea de medalii, insigne, diplome. Uneori, însemnele de merit poartă și denumirea <cavaler>, dar ca denumire onorifică, fără relevanță nobiliară ( exemplu: Steaua republicii în grad de cavaler).
Iată câteva explicații din articolul menționat mai sus, care se referă la ordinele cavalerești de astăzi:
….” . Putem admite, cu o anume toleranţă în ceea ce priveşte noţiunea de ordine cavalereşti, o a treia categorie de ordine „cavalerești„, în epoca modernă include ( a)-ordinele nobiliare onorifice , b)-ordinele de merit, c)- asociații non profit private – pseudo-ordine
a- Ordinele nobiliare onorifice[4]. Ele sunt legitime deoarece au fost înființate de un monarh suveran și funcționează sub autoritatea unui monarh în funcție.
Multe din ordinele militare și monahale înființate în perioada cruciadelor și transformate în secolele 14 și 15 în ordine onorifice, și-au continuat existența ca ordine dinastice și în secolele 16, 17 și ulterior.
Aceste ordine onorifice au un statut, funcționează în baza dreptului comun al statului unde-și au sediul, au o structură interioară adecvată (de regulă preluată de la ordine cavalerești), au însemne proprii, uneori și uniformă, sau doar mantie.Membrii lor au titluri nobiliare.
Exemple de ordine onorifice:
Ordine onorifice în Spania[5]:
– Orden de Santiago, înființat în anul 1170,
– Orden de Alcantara, înființat în anul 1167,
– Orden de Calatrava, înființat în anul 1164, etc.
În Marea Britanie, The Ordre of the British Empire, înființat în 1917, este un ordin cavaleresc, de mare prestigiu. Primele două grade sunt nobiliare.
b- Pseudo-ordine cavalerești-ordinele de merit. Spre deosebire de ordinele onorifice, ordinele de merit nu au statut, membrii lor nu care depun jurământ; ele, ordinele, se înființează administrativ și constau într-un însemn: medalie, insigna, regalie proprie, etc. Posesorul unui ordin de merit nu devine nobil, el are un titlu/rang care poate fi de cavaler, dar fără nici o altă semnificație decât cea de recunoaștere a unui merit.”….
Toți monarhii și președinții de republici au înființat ordine de merit, pseudo-ordine cavalerești.
Câteva exemple de ordine de merit:
– Legiunea de onoare franceză, Légion d’Honneur, reînființată în 1804 de Napoleaon Bonaparte, are cinci grade. După modelul francez, majoritatea ordinelor de merit au cinci grade onorifice.
– Toate țarile europene, monarhii sau republici, au instituite ordine de merit. Ele folosesc ranguri și denumiri împrutate de la ordinele cavalerești, ranguri onorifice, de mare prestigiu, dar fără privilegii nobiliare.
c- Pseudo-ordine cavalerești – asociațiile (ONG) private, autointitulate cavalerești, înființate în ultimile decenii ale secolului trecut, sunt subiecte de drept comun, titlurile, gradele și demnitățile pe care le folosesc sunt de interes intern, în cadrul ritualurilor.”.….
Ele au structura internă piramidală preluată de la vechile ordine militare religioase, cu ritualuri, titluri și demnități interne ale acelor ordine de cavalerie. Prin adoptarea denumirii unui anumit vechi ordin cavaleresc, au preluat și tradiția acelui ordin, exprimată prin ținute, semne distinctive, ritual-spectacol, creând o atmosferă specifică, elitistă. Ele sunt legitime ca asociații non profit după legea internă a statului unde sunt înființate și funcționează, dar nu sunt recunoscute ca ordine de cavalerie legitime, nefiind înfințate sub autoritatea unui monar suveran[6] și nu sunt ordine nobiliare sau de merit statale.
Secolul XX a însemnat o renaștere a pseudo ordinelor cavalerești[7]. Membrii acestor pseudo ordine au preluat și dezvoltat istoria, simbolistica și o parte din spiritualitatea vechilor ordine cavalerești militare și religioase, în special a vechiului ordin templier. Denumiți neotemplieri, membrii noilor pseudo ordine și-au adaptat ritualurile și vestimentația, organizând evenimente spectacol cu caracter simbolic.
Scriitorul Joyce Jones, în 12 februarie 1995 scria, într-n articol publicat in revista The N.Y.Times:
Cunoașterea istoriei ordinelor cavalerești ne ajută să înțelegem mai bine lumea în care trăim, istoria zbuciumată a Europei creștine și viitorul acesteia.
Michael R.Villmont
Iulie 2019
[1] http://michaelvillmont.eu/blog/2019/08/18/ordinele-cavaleresti-notiune-si-evolutie-istorica/
[2] Velde, François Velde (25 February 2004). „Legal Definitions of Orders of Knighthood”. Heraldica. Retrieved 18 November 2012.
[3] Vezi și Guy Stair Sainty (expert în genealogie regală și heraldică), – World Orders of Knighthood and Merit, 2006 (ISBN 0971196672);
– Romance and Chivalry: Literature and History Reflected in Early 19th Century French Painting, 1996 (ISBN 0954769619)
[4] Wikipedia, Enciclopedia liberă.
[5] Vezi și Michael R.Villmont, Saint Bernard de Clairvaux și ordinele cavalerești, 2015, ISBN 978-606-671-769-4
[6] François Velde „Legitimacy and Orders of Knighthood ,. Heraldica.org. 2004-02-25 . Preluat 05/05 2014 .
[7] Kurrild-Klitgaard, Peter (2002). Cavalerii fanteziei: o imagine de ansamblu, istorie și critică a „Ordinelor” auto-stilate numite „Sfântul Ioan” sau „a Maltei”, în Danemarca și în alte țări nordice . Turku: Digipaino. ISBN 9512922657
[8] Declarația Ordinului Malta privind ordinele mimice
[9] Pe aceste subiecte, Wikipedia, Enciclopedia liberă recomandă și alte articole bibliografice:
Istoria ordinelor cavaleriei: un studiu
- Comisia internațională pentru ordinele cavaleriei
- Legitimitatea și ordinele cavaleriei , de François Velde
- The Self-Styled Orders , de Guy Stair Sainty
- Titluri false
- Declarația Ordinului Malta privind ordinele mimice
Lasă un răspuns