Eseu Omul cu înaltă spiritualitate

Omul spiritual
Noblețea spiritului…Omul spiritual…Sunt noțiuni, dar și simboluri!…Simboluri ale unui nivel de evoluție spirituală, a unui mod de gândire, de viață și de atitudine. Frère Gérard l’Hospitalier (călugărul care a înființat ordinul ospitalier în Ierusalim, 1099) obișnuia să spună călugărilor ospitalieri ai Sf. Augustin, după cum au consemnat cronicarii epocii, că este un om spiritual acela care gândește și trăiește în spiritul Domnului, în credința creștină și după regulile credinței. Este cel care nu are grija bunurilor materiale, îngrijindu-se de sănătatea lui spirituală și mântuirea prin Spiritul Sfânt. Este Principiul care a stat și încă stă la baza doctrinei cavalerilor de Malta (denumiți și cavaleri ospitalieri, sau cavaleri ioaniți).
Iar Saint Bernard de Clairvaux (patronul spiritual al ordinului cavalerilor templieri) spunea, în aceeași perioadă, că „singurii adevărați nobili cavaleri creștini sunt cavalerii membri ai ordinelor religioase” (în epocă, cele mai cunoscute erau Ordinulu cavalerilor Sfântului Mormânt, ordinul cavalerilor templieri, ordinul cavalerilor ospitalieri/din1113, ceva mai târziu Ordinul Sf. Lazăr, ordinul cavalerilor teutoni și eroicele ordine cavalerești iberice: Orden de Calatrava, Orden de Alcantara, Orden de Montesa, Ordinul Militar al lui Hristos/Portugalia, ordinul cavaleresc feminin Orden de las Damas de Tortosa, 1149; ordinal cavaleresc feminin Orden de las Damas de la Banda, 1387, etc.)
Ambii călugări, sanctificați mai târziu, aveau dreptate. În epocă, aceste ordine erau de tip religios, militar și aveau un caracter nobiliar. În ordinele menționate și în altele erau primiți ca membrii luptători de origine nobilă (titlul de cavaler fiind primul titlu nobiliar) de cel puțin patru generații, pregătiți și educați în familie după cutumele nobiliare, bazate pe valorile creștine (vezi și cele 10 legi ale lui Moise, ș.a.).
În rândul clasei nobiliare, spiritualitatea se plia, aproape în totalitate, pe credința creștină și regulile nobiliar-cavalerești. Pregătirea militară a copiilor de nobili, ca viitori comandanți se desfășura după codul valorilor cavalerești și știința militară cea mai avansată a timpului lor. În același timp, învățau latina ca limbă oficială a nobilimii și a bisericii și elemente din cele șapte științe/arte liberale, ceea ce le conferea o înaltă pregătire intelectuală. Cu excepțiile inerente. Astfel, clasa nobiliară era promotoarea culturii și civilizației în societatea medievală. În acest context, noblețea ereditară, noblețea sângelui era întărită de noblețea spiritului, fiind, într-un fel și în majoritatea cazurilor, inseparbile. Descendentul unui nobil devenea, prin educația obligatorie, un om spiritual.
*
În epoca modernă, noțiunea de om spiritual, ca și cea de spiritualitate, au o semnificație mult mai largă, dar esența, cadrul moral și spiritual se păstrează, datorită tradițiilor locale și naționale creștine, a valorilor morale și spirituale consolidate și confirmate de istorie în Europa.
În acest domeniu, sociologia ne prezintă câteva concluzii foarte interesante. Societatea se dezvoltă menținând diferențe de educație și instrucție intelectuală între clase și categorii sociale, ceea ce are drept consecințe diferențe de stare materială. În ciuda multor reglementări internaționale, diferențele de educație și instrucție se adâncesc, numărul celor preocupați de educație și autoeducație devenind tot mai mic. Este cunoscut faptul că educație începe în familie, de la vârste fragede și copilul nu este altceva decât oglinda părinților, cu tradițiile familiei, cu reguli și valori locale promovate de familiile lor, generație după generație. Ceea ce învață în primii ani ai copilăriei, copilul, devenit adult, va aplica în întreaga lui viață, indiferent cât de ridicat va fi nivelul instrucției sale intelectuale și profesionale. Cu excepțiile inerente datorită propriei personalități sau ocaziilor conjuncturale. Istoria ne arată nenumărate exemple de oameni de geniu, cu educație și spiritualitate mediocre, ridicați atât din rândul claselor populare, cât și al aristocrației.
In acest context, sustin sociologii, elitele devin tot mai importante, ca exemple pozitive de educație, gândire și atitudine socială, promotoare de valori naționale. Eșecul tragic multiculturalismului inventat și impus confirmă concluziile sociologice.
Elitele, oamenii cu înaltă spiritualitate sunt tocmai oamenii de înaltă educație și instrucție, la care societatea se raportează, considerându-i exemple sociale/ pozitive. Și foarte mulți oameni caută să imite elitele. Cum recunoaștem oamenii spirituali? Sociologii ne ajută să răspundem la întrebare. Omul cu înaltă spiritualitate, apreciat ca parte din categoria socială a elitelor, are o profundă și sinceră credință creștină, ceea ce-l apropie de înalta sferă divină și-l poartă pe calea cunoașterii subtile a lumii de dincolo de materialul grosier. Situat deasupra stresului cotidian, de serviciu și grija zilei de mâine, caută și se înconjoară de tot ce este armonie și frumos, fiind el însuși un om armonios ce trăiește prin spirit. Este, în general, un creator în domeniul lui de activitate, iubește cartea, arta și cultura, armoniile muzicii clasice. Respectă și promovează valorile creștine, tradițiile iberice, sau franceze, etc., tradițiile locale și cele ale familiei sale, având o proprie istorie veche, transmisă în familia sa de sute de ani. O istorie construită și bazată pe noblețea ereditară, pe noblețea spirituală a marilor familii de creatori (marii artiști, prelați, intelectuali,etc.) de la care lumea a primit marile tezaure medievale, de la construcții geniale, la opere de artă și muzicale divine.
Unde-i găsim pe acești oameni, care consideră ca o normalitate trăsăturile spirituale arătate mai sus, apreciați de către ceilalți ca fiind deosebiți? Îi găsim în lumea discretă a nobilimii și a familiilor marilor intelectuali, a înalților prelați, reuniți în asociații exclusiviste, în ordinele cavalerești dinastice sau nobiliare (Ordinul Lânii de aur, Ordinul Jartierei, Ordinul Sf. Michael, Ordinul cavalerilor de Malta, etc). Pot fi întâlniți în marile biblioteci, la vernisaje, la concertele de operă din toate marile orașe iberice, la marile congrese pe diferite teme…Frumoase realizări, un statut de invidiat… Dar puțini știu câtă muncă depun acești oameni pentru a deveni ceea ce sunt, câte sacrificii au făcut și fac pentru a evolua spiritual și ce responsabilitate au față de societate, așa cum au avut strămoșii lor care au făcut istoria națională și au păstrat, alături de Biserică, valorile și credința creștină împotriva invaziilor maure în peninsulă, secole la rând. Iar discreția lor nu este autoizolare, dimpotrivă, au lumea lor, luminată de credință și armonie, de mari realizări profesionale, de invenții și inovații care au făcut viața tuturor oamenilor mai ușoară. Dar, discreția îi apără împotriva mediocrității, a inculturii, a parvenitismului. Și le ajută să fie, în continuare, elite-leaderi spirituali, intelectuali, creatori. Să fie exemple pentru oamenii de bună credință și jaloane spirituale pentru umanitate pe drumul civilizației.
Barcelona, iunie 2018
Copyright 2018, Autori Eva Cornelia şi Michael R. Villmont