Credit Pixabay D.P.
Autor Eva Cornelia 2022,
Acordurile înălţătoare ale cantatei Ave Maria ne-a indus, aşa cum era de aşteptat, în atmosfera solemnă, profundă a acelei seri de Ajun a Crăciunului, stăpâniţi de magia sărbătorilor de iarnă şi a profundei semnificaţii a Naşterii Domnului. Şi în acest climat profund, în aplauzele şi uralele celor prezenţi, seniorul Armand a aprins luminile pomului de Crăciun. Moment splendid din spectacolul serii, care a captat privirile asistenţei, în acordurile renumitei cantată.
Totul, absolut totul era sub vraja acestei profunde sărbători, retrăită de două mii de ani. Intrată în tradiţia cavalerilor, foşti călugări ospitalieri/de Malta, ajunul Crăciunului se sărbătoreşte de fiecare dintre cavaleri, an de an. La fel a sărbătorit şi familia doctorului A. de St. Denis-Chamont, la domeniul Chamont[1], situat la nord vest de Nisa, la vreo 120 de kilometri. În vechea vilă a familiei, renovată cu peste optzeci de ani în urmă, a fost organizat un dineu în ziua de 24 decembrie, la care au fost invitaţi aproape douăzeci de familii. Unul din prietenii doctorului, arhitect, a proiectat si supravegheat lucrările de renovare făcute în stil eclectic, cu elemente ale stilului baroc târziu, cu elemente clasice în decoraţiunile din marmură şi cu mai multe detalii şi decoraţiuni ale saloanelor specifice rococo.
Unul din aceste saloane, mare, renovat în stil rococo, cu mobilă originală de epocă, perdele mari şi draperii bogate, candelabrul central din cristal alb-albastru în stilul Garnier, a fost pavoazat cu crăciuniţe, buchete enorme de trandafiri albi şi roşii şi ghirlande. Două lucruri au electrizat privirile invitaţilor încă de la sosire: pianul pavoazat de sărbători şi, în colţil opus, spre răsărit, bradul înalt de patru metri, splendid împodobit cu beteală albă şi albastră, globuri din sticlă de diferite culori. În vârful bradului era un îngeraş alb, mare, care parcă privea şi ocrotea toate persoanele din salon. Bradul şi tot aranjamentul era luminat magnific, după aprinderea luminilor, de o instalaţie cu leduri colorate, multe din ele sub forma crucii malteze.
Dineul a început spre orele serii, cu un scurt discurs al gazdei despre tradiţiile de Crăciun ale membrilor ordinului ospitalier şi ale familiilor acestora, păstrate nealterate de sute de ani şi a continuat cu spectacolul splendid oferit de pianista B.N. şi soprana D.N.V. Renumita şi emoţionanta cantată Ave Maria a compozitorului Franz Schubert, cu textul rugăciune cântat în limba latină, m-a trimis cu gândul tradiţie, la vechea narativa rugăciune irlandeză, preluată de Walter Scott, în 1810, în „The Lady of the Lake”. De la acei oameni simpli, dar optimişti, care-şi exprimau speranţele în mai bine prin rugăciune la Domnul, s-a inspirat talentatul compozitor Franz Schubert, în compoziţia sa din 1825, Ave Maria. https://www.youtube.com/watch?v=2H5rusicEnc
Miniconcertul a continuat, la fel de emoţionant, cu selecţiuni din cunoscutul Oratoriu pentru Crăciun al lui Johan Sebastian Bach Christmas. Ascultând acordurile profunde, imaginaţia a zburat spre Ţara Sfântă, aducând ca un film scenele naşterii Domnului în ieslea sfântă. Sublim… https://www.youtube.com/watch?v=98UjjwzJBFE
Credit Pixabay
Şi tot sublime au fost acordurile acordurile şi cuvintele compoziţiei Gloria 589 a lui Antonio Vivaldi, lucrare care a încheiat miniconcertul. Glorie Sfintei Mame, Glorie Fiului Sfânt…https://www.youtube.com/watch?v=Tu6yiS1Q3dA
Abia s-au terminat aplauzele şi ochii tuturor s-au îndreptat, din nou, spre bradul de Crăciun, splendid prin istoria, semnificaţiile lui şi simbolismul pavoazării sale. Seara era abia la început şi participanţii la dineu s-au împărţit, în mod natural, pe grupuri de discuţii, deşi toţi se cunoşteau între ei. Involuntar, i-am privit pe rând, de la un grup la altul. Atât doamnele, îmbrăcate cu rochii lungi, cât şi domnii, îmbrăcaţi cu fracuri, aveau acea eleganţă detaşată, înnăscută, conştienţi de poziţia pe care o aveau, meritată şi prin munca depusă în anii de studii şi de practică profesională. Erau domni şi doamne de diferite profesii, de înaltă ţinută profesională şi, în mod curios, toţi erau trecuţi bine de prima tinereţe, maturi cu experienţă de viaţă şi cu merite profesionale recunoscute. Şi iarăşi în mod curios, dar explicabil, invitaţii care aparţineau ordinului puteau fi recunoscuţi uşor, nu după steaua malteză prinsă cu eşarfă pe piept, ci după prestanţa natural, ţinuta dreaptă de ofiţer, de cavaler, o prestanţă care nu se învaţă, ci se dobândeşte în familie şi în cadrul ordinului.
Ne alăturăm şi noi unui grup unde se discuta, şi nu întâmplător, despre splendidul brad de Crăciun. Foarte interesant… Şi, încet, discuţia a ajuns la istoria şi semnificaţia pomului de Crăciun, membrii ordinului fiind, după cum se ştie, oameni cu o înaltă spiritualitate, prin tradiţia lor Crăciunul fiind una din cele mai importante sărbători de peste nouă sute de ani. Ca persoane pasionate de istorie şi spiritualitate, am participat şi noi la acea discuţie captivantă, iar acum încercăm să rezumăm cele discutate, pentru a ne reaminti minunatul eveniment din Ajunul Crăciunului de la reşedinţa Me. Armand de St.Denis-Chamont.
Istoria pomului de Craciun[2]
Istoria pomului verde în casa omului este veche, foarte veche. Omul primitive locuia, din motive de siguranţă, în peşteri, intrarea în peşteri fiind acoperită, mascată cu crengi de copaci. Crengile verzi mascau intrarea în peşteri, iar când se uscau erau folosite la foc.
Dar nu toţi puteau locui în peşteri şi îşi confecţionau adăposturi sub copaci, din crengi şi ramuri verzi, care asigurau o mai bună impermeabilitate, mai ales împotriva ploii.
Pe măsură ce societatea omenească a evoluat, instincul l-a determinat pe om să-şi planteze în jurul locuinţei, copaci de protecţie şi pomi fructiferi, iar cu ocazia diferitelor moment din viaţă, să marcheze momentele (naşteri, căsătorii, victorii, etc. cu ramuri de pomi simple sau împletite.
În antichitate, grecii puneau pe pereţii interior ai locuinţelor crenguţe de pin sau de dafin şi le înlocuiau atunci când se urcau. La fel, romanii foloseau la pavoazări crengi din pin, brad, sau alţi copaci care rămâneau verzi un timp îndelungat. Pavoazări frumoase se făcau mai ales la sărbătoarea Saturnaliilor, care începea la 17 decembrie, când se termina strângerea recoltelor. Adesea crengile erau oferite altor personae ca semn de respect sau oferte de pace.
Interesant este faptul că aceleaşi obiceiuri le aveau şi populaţiile din nordul Europei, care foloseau crengi de pin, brad, molid.
Odată cu apariţia creştinismului, obiceiul folosirii ramurilor verzi de pom s-au păstrat, chiar s-au amplificat. Când Isus a intrat în Ierusalim în ultima duminică înaintea Paştelui, a fost întâmpinat de oameni cu ramuri de finic şi din alţi pomi de pe marginea drumului, precum şi cu flori. Floriile sunt celebrate cu ramuri verzi, simbol al bucuriei.
În anul 274 d.Hr. împăratul Aurelian a instituit 25 decembri ca dată a solstiţiului de iarnă, renaşterea anuală a Soarelui.
În anul 320 d. Hr., papa Iulius, Biserica Apuseană, a stabilitit că data naşterii Mântuitorului se schimbă din 6 ianuare (data solstiţiului), în 25 decembrie, care corespunde noii date a solstiţiului de iarnă. Biserica Bizantină va sărbătorii Nasterea Domnului în 6 ianuarie până în zilele noastre.
Primul pom de Crăciun aşa cum îl ştim astăzi, se crede că ar fi fost folosit în ţinuturile nordice, pe teritoriul Letoniei sau Estoniei, în secolul 15 sau 16, deşi, aşa cum am spus, ramuri mai mari sau mai mici au fost folosite pentru celebrarea naşterii Soarelui-Saturnalii, cu mult timp înainte.
Credem că împodobirea ramurilor verzi s-a practicat din timpul Romei antice, când se legau de ramură , simbolic, recolta: mere, măsline, portocale, etc., iar luminile din pomul de Crăciun au apărul în mod necesar, pentru iluminatul interior al încăperilor unde era amenajat pumul.
Ulterior, odată cu evoluţia curentelor şi stilurilor cultural, pomul de Crăciun a primit o atenţie deosebită, fiind şi o expresie a poziţiei sociale a celui care-l folosea. În perioada modernistă şi post modernistă au apărut stiluri şi modele de împodobit bradul de Crăciun, ca parte a vieţii sociale, fără a se rupe de religie. În prezent, odată cu diminuarea semnificaţiei religioase a Craciunului şi creşterea interesului commercial, bradul de Craciun devine adesea un obiect al comertului, la fel ca accesoriile pentru împodobire.
Semnificaţia şi simbolistica pomului de Crăciun
Din vechime, de la prima folosire ca décor în locuinţe a ramurilor şi pomilor verzi, utilizarea acestora a avut un scop, de regulă unul practic, dar şi o semnificaţie psihică şi spirituală
* Poate că semnificaţia ancestrală a ramurilor verzi în locuinţe a fost determinată de culoarea verde, simbol al vieţii, sănătăţii, prosperităţii, aşa cum sunt culturile bogate, sănătoase, lanurile de grâne şi pomii fructiferi. Oamenii au sesizat că în prezenţa culorii verzi îşi recapătă starea de bine şi de optimism, înţelegând că verdele este o culoare a armoniei, a echilibrului, a stabilităţii şi speranţei, culoare a liniştii interioare, a echilibrului dintre trecut şi viitor, a sănătăţii şi energiei psihice şi fizice.
* Aducând în locuinţă ramuri şi pomi verzi tot timpul anului, oamenii au adus viaţa şi şi-au exprimat recunoştinţa faţă de zei pentru recoltele bogate, aşa cum făceau romanii de sărbătoarea Saturnaliilor din decembrie.Aşadar,folosirea ramurilr verzi a avut din antichitate semnificaţii spirituale, care s-au amplificat odată cu apariţia creştinismului. Dar este valabil şi la celelalte religii, unele folosind culoarea verde chiar la decorarea templelor lor.
Din antichitate se obişnuieşte ca la naşterea unui copil sau la căsătorie, să se planteze un copac din specii puternice şi longevive, din dorinţa şi cu speranţa că şi viaţa celor care-l plantează va fi lungă şi în bunăstare şi putere.
Credit Pixabay
În creștinism, pomul de Crăciun (bradul, molidul, etc) veşnic verde, a fost şi este un simbolul al nașterii lui Isus, iar ramurile verzi de salcie, de finic, sunt simbol al Învierii lui Iisus.
* După unele opinii, ramurile de brad, cu frunzele ascuţite, simbolizează coroana de spini a lui Isus şi viaţa veşnică a sufletului, trecând peste toate necazurile, greutăţile şi suferinţele lumeşti.
* Ornamentele[3] din pomul de Craciun au şi ele semnificaţii multiple. Steaua pusă în vârful pomului semnifică steaua călăuzitoare care i-a îndrumat pe magi spre locul unde s-a născut Isus, iar dacă în vârful pomului se pune un îngeraş, acesta va fi îngerul ajutător şi îndrumător al familiei, aşa cum îngerul a dat vestea naşterii lui Isus. Împodobirea pomului cu fructe, prăjituri, struguri, cum se făcea secolele trecute, semnifica speranţa de obţinere a recoltelor bogate şi recunoştinţă pentru recoltele anterioare, iar luminile pomului semnifica bolta cerească, stelele, cerul, lumea Divină.
* Uneori se foloseşte termenul de pomul de Crăciun, alteori de Bradul de Crăciun. Nu credem că este greşită folosirea ambelor cuvinte, pom şi brad. În vorbirea curentă, ele exprimă acelaşi lucru, un pom ornamentat de sărbătoarea Creciunului.
Din punct de vedere esoteric, este o diferentă între brad şi pom, ca noţiuni. Bradul este simbolul energiei, al vitalităţii, al vieţii liniştite, cu mirosul lui specific liniştitor, calmant datorită faptului că este verde tot timpul anului. De aceea a fost şi este folosit în ritualurile de magie albă ca mijloc de alungare a răului.
* Tot din punct de vedere esoteric, bradul de Crăciun este asimilat cu Axis mundi, stâlpul lumii, care uneşte cerul cu pământul, sfera Divină, spirituală, cu pământul, sfera material. Aceeaşi semnificaţie de Axis Mundi o au turnurile bisericilor, obeliscurile, coloanele, chiar şi toiagul lui Moise sau toiagul Episcopal. Cel mai bun exemplu de Axis Mundi este scara Sfântului Ioan Scărarul, scara viselor, care-I ajută pe credincioşi în elevarea lor spiritual şi intrarea în Marea Împărăţie.
* Din punct de vedere religios, pomul de Crăciun este asimilat cu Copacul vieţii sau copacul cunoaşterii, care este pomul din grădina Edenului. Nerespectând cuvântul Domnului, după cum scrie în Geneza 2 şi 3, Eva şi Adam au gustat din fructul oprit, ce rău şi au fost alungaţi din Rai.Pomul de Crăciun aminteşte credincioşilor de existenţa binelui şi răului, de necesitatea de a face fapte bune, respectând Cuvântul sfânt.
***
Desigur, semnificaţiile bradului de Crăciun au apărut şi sunt exprimate în mod diferenţiat de la popor la popor, de la o religie la alta, de la o zonă la alta, în funcţie de cultură, religie, educaţie, categorie social, etc. Sau, în epoca modernă, are şi semnificaţie comercială.Important este însă faptul că în privinţa pomului de crăciun nimic nu este întâmplător, totul are o explicaţie, semnificaţie, simbolistică. Şi, cel mai important lucru este acela că semnificaţia, simbolistica pomului de Crăciun este cel mai bine exprimată prin noţiune de Brad[4] frumos, ceea ce aduce o mare doză de subiectivism în înţelegerea simbolisticii Crăciunului.
Autor Eva Cornelia, 2022
[1] Vezi romanul „Sceptrul cavalerilor ospitalieri”, 2023, ed. MultiMedia Publishing, care descrie viaţa acestei familii nobiliare şi a strămoşilor lor, vechi cavaleri ospitalieri.
[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/Pom_de_Cr%C4%83ciun#Istoric
[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Decora%C8%9Biune_de_Cr%C4%83ciun
[4] Vezi eseul „Noţiunea de Frumos”, 2023, https://www.michaelvillmont.eu/ro/eseu-notiunea-de-frumos-si-sagrada-familia/
Lasă un răspuns